1. [DEX '09] STĂROSTIT s. n. (Pop.) Faptul de a stărosti. – V. stărosti.
2. [MDA2] stărostit sn [At: DDRF / Pl: (nob) ~uri / E: stărosti] 1 (Reg) Pețit. 2 (În legătură cu verbele „a merge”, „a se duce” etc.; îlav) În ~ În pețit.
3. [DLRLC] STĂROSTIT s. n. Faptul de a starosti.
4. [DEX '09] STĂROSTI, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. – Din staroste.
5. [MDA2] stărăstoi, ~oaie smf vz stărosti
6. [MDA2] stărostesc, ~ească a [At: (a. 1756) N. A. BOGDAN, C. M. 60 / Pl: ~ești / E: staroste + -esc] 1 Care aparține starostelui (1). 2 Privitor la staroste (1). 3 De staroste (1). 4 (Îs) Vadră ~ească sau (rar) obicei ~ Impozit local, în natură sau în bani, pe care îl dădeau (starostelui (1)) posesorii de podgorii din regiunea cuprinsă între Milcov și Trotuș, la sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea.
7. [MDA2] stărosti [At: NEGRUZZI, S. I, 65 / Pzi: ~tesc / E: staroste] 1 vt(a) (Reg; c.i. persoane de sex feminin) A peți (prin intermediul starostelui (4)). 2 vt(a) (Reg; c.i. pretendentul la mâna cuiva sau mirele unei nunți populare). A fi staroste (4) pentru cineva. 3 vi A vorbi (în calitate de staroste (4)).
8. [DLRLC] STĂROSTI, stărostesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A cere de la părinți mîna fetei în numele unui fecior; a peți; p. ext. a rosti orațiile la nuntă. Iar cînd alaiul s-a oprit Și Paltin-crai a stărostit, A prins să sune sunet viu De treasc și trîmbiți și de chiu. COȘBUC, P. I 56. ♦ Tranz. A servi cuiva drept staroste. Feciorul... se ține grapă de mine să-l stărostesc. La TDRG.
9. [Șăineanu, ed. VI] stărostì v. a mijloci o căsătorie: Paltin Craiu a stărostit COȘBUC.
10. [Scriban] 2) stărostésc v. tr. Mold. Trans. Mijlocesc o căsătorie.
11. [DOOM 3] stărostit (pop.) s. n.
12. [DOOM 2] stărostit (pop.) s. n.
13. [DOOM 3] stărosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostesc, 3 stărostește, imperf. 1 stărosteam; conj. prez. 1 sg. să stărostesc, 3 să stărostească
14. [DOOM 2] stărosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostesc, imperf. 3 sg. stărostea; conj. prez. 3 să stărostească
15. [DRAM 2021] stărostít, stărostituri, s.n. (reg.) Faptul de a conduce ceremonialul nunții. – Din stărosti.
16. [DRAM 2021] stărostí, stărostesc, v.t. (reg.) A îndeplini îndatoririle unui staroste; a conduce ceremonia nunții. (Trans., Maram., Mold.). – Din staroste (DEX, MDA).
17. [DRAM 2015] stărosti, stărostesc, vb. tranz. – (reg.) A îndeplini îndatoririle unui staroste; a conduce ceremonia nunții. (Trans., Maram., Mold.). – Din staroste (DEX, MDA).
18. [DRAM] stărosti, -esc, vb. tranz. – 1. A peți (prin staroste). 2. A fi staroste. – Din staroste.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL