1. [DEX '09] STURLUIBAT, -Ă, sturluibați, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: struluibat, -ă adj.] – V. sturluiba.
2. [MDA2] sturluibat, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 234 / V: străli~, stroilob~, stroli~, strolimb~, strolob~, struili~, struli~, strulimb~, strul~, (reg) ~loibat, ~ubat, ștroli~, ștrolob~ / Pl: ~ați, ~e / E: sturluiba] 1-2 smf, a (Mol; Trs) Neastâmpărat. 3 sm (Mol) Om lipsit de judecată Vz nebun. 4-5 sm, a (Persoană) care se strâmbă. 6 smf, a (Reg; îf strulimbat) Ursuz.
3. [DLRLC] STURLUIBAT, -Ă, sturluibați, -te, adj. Sturlubatic. (Substantivat) El îi un sturluibat... o vîrtelniță care face sfîrrr... și alt nimic. ALECSANDRI, T. 1237. – Variantă: struluibat, -ă (NEGRUZZI, S. I 234) adj.
4. [Șăineanu, ed. VI] sturluibat a. și m. Mold. spulberat: lumea e plina de sturluibați AL. [Origină necunoscută].
5. [DEX '09] STRULUIBAT, -Ă, adj. v. sturluibat.
6. [DEX '09] STURLUIBA, sturluibez, vb. I. Intranz. (Reg.) A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. – Et. nec.
7. [MDA2] strălibat, ~ă a, smf vz sturluibat
8. [MDA2] stroilobat, ~ă a, smf vz sturluibat
9. [MDA2] strolibat, ~ă a, smf vz sturluibat
10. [MDA2] strolimbat, ~ă a, smf vz sturluibat
11. [MDA2] strolobat, ~ă a, smf vz sturluibat
12. [MDA2] struilibat, ~ă a, smf vz sturluibat[1]
13. [MDA2] strulibat, ~ă a, smf vz sturluibat
14. [MDA2] strulimbat, ~ă a, smf vz sturluibat
15. [MDA2] struluba v vz sturluiba
16. [MDA2] struluibat, ~ă a, smf vz sturluibat
17. [MDA2] sturloibat, ~ă a, smf vz sturluibat
18. [MDA2] sturluba v vz sturluiba
19. [MDA2] sturlubat, ~ă a, smf vz sturluibat
20. [MDA2] sturluiba vi [At: ALECSANDRI, T. I, 66 / V: struluba, ~uba / Pzi: ~bez / E: nct] 1 (Mol) A se zăpăci. 2 (Pex) A înnebuni.
21. [MDA2] ștrolibat, ~ă a vz sturluibat
22. [DLRLC] STRULUIBAT, -Ă adj. v. sturluibat.
23. [DLRLC] STURLUIBA, sturluibez, vb. I. Intranz. A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. Saracan de mine, că mi-au nebunit bărbatul! Mă duc să mă-nchid în casă, că mi-e frică. – Iaca pozna, că au sturluibat amîndoi! ALECSANDRI, T. I 66.
24. [Șăineanu, ed. VI] sturluibà v. Mold. a înnebuni: au sturluibat amândoi Al.
25. [Scriban] sturlubát, -átic și (Cov.) tulburátic, -ă adj. (d. tulburat). Est. Nebunatic, zvăpăĭat spulberat: copiiĭ sturlubaticĭ. – Și sturluĭbát (Munt.), sturluĭbatic și struluĭbátic.
26. [Scriban] sturlubéz v. intr. Devin sturlubatic. – Și sturluĭbez și stru-.
27. [DOOM 3] sturluiba (a ~) (reg.) (desp. -lui-) vb., ind. prez. 1 sg. sturluibez, 3 sturluibează; conj. prez. 1 sg. să sturluibez, 3 să sturluibeze
28. [DOOM 2] sturluiba (a ~) (reg.) (-lui-) vb., ind. prez. 3 sturluibează
29. [DER] struluibat (-tă), adj. – Nebun, țicnit, trăznit. – Var. strulu(i)bat(ic), sturlu(i)bat(ic). Origine incertă, probabil expresivă, cf. (de)străbălat, care este o simplă var. Der. din sl. strĕla „săgeată”, rus. strĕlĭba „lovitură” (Cihac, II, 377) nu pare probabilă. – Der. din lat. *astrolabĭātus (Tiktin; REW 745) este fantezistă. Legătura cu tulburat (Scriban) nu este convingătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL