1. [DEX '09] STURION, sturioni, s. m. (La pl.) Ordin de pești răpitori marini de talie mare, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fără solzi, acoperit cu cinci șiruri longitudinale de discuri osoase, pescuiți pentru carnea, icrele negre și cleiul lor; (și la sg.) pește din acest ordin. [Pr.: -ri-on] – Cf. it. storione, engl. sturgeon.
2. [MDA2] sturion sm [At: NICA, L. VAM. 229 / P: ~ri-on / Pl: ~i / E: it storione] 1 (Lpl) Ordin de pești răpitori de talie, în general, mare, din mările și din unele ape dulci ale emisferei nordice (ca, de exemplu, morunul, nisetrul, cega) cu scheletul cartilaginos, cu corpul alungit, fără solzi, acoperit cu cinci șiruri longitudinale de discuri osoase, pescuiți pentru carnea, pentru icrele negre și pentru cleiul de pește extras din vezica înotătoare (Acipenseridae). 2 (Șls) Pește care face parte din ordinul sturionilor (1) Si: acipenserid.
3. [DLRLC] STURION, sturioni, s. m. (La pl.) Grup de pești (din care fac parte cega, morunul, nisetrul, păstruga) cu corpul alungit, acoperit cu cinci rînduri de plăci osoase; (la sg.) pește din acest grup. Dintre toate fluviile care se revarsă în Marea Neagră, Dunărea este cea mai bogată în sturioni. ANTIPA, F. I. 239.
4. [DN] STURIONI s.m.pl. Ordin de pești răpitori din mările și apele dulci ale emisferei nordice, avînd corpul acoperit cu plăci osoase; (la sg.) pește din acest ordin. [Sg. sturion, pron. -ri-oni. / < it. storione, cf. germ. Stöhr].
5. [MDN '00] STURIONI s. m. pl. ordin de pești răpitori din mările și apele dulci ale emisferei nordice, cu corpul alungit, fără solzi, acoperit cu plăci osoase; nisetrul, cega, morunul, acipenserizi. (< it. storione)
6. [DOOM 3] sturion (desp. -ri-on) s. m., pl. sturioni
7. [DOOM 2] sturion (-ri-on) s. m., pl. sturioni
8. [DGE] STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului peștilor cartilaginoși (chondrostei), în special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizați printr-un schelet incomplet osificat (pești fără oase) și corpul acoperit de cinci rânduri longitudinale de plăci (scuturi), cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăți. Sunt prezenți aproape exclusiv în Marea Neagră, în Caspica, foarte rari în apele Europei occidentale (doar șipul), de unde migrează în fluviile aferente; reprezintă un produs piscicol foarte valoros, având carnea albă și gustoasă, fără oase, cu grăsime puțină, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepară caviarul. (La sg.) Pește din această familie v. cegă, morun, nisetru, păstrugă, șip, viză.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL