1. [DEX '09] TRIȘCĂ, triște, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, făcut din trestie, soc etc., asemănător cu un fluier fără găuri. ♦ Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; țurloi. – Et. nec.
2. [MDA2] trișcă1 sf [At: H X, 356 / V: (reg) st~, trâștie (Pl: ~ii) / Pl: ~ște, (reg) ~ști / E: nct] 1 (Pop) Fluier mai mic, uneori prevăzut cu găuri laterale, făcut din paltin, trestie, soc etc. Si: (reg) pincă1. 2 (Pop) Fluier mic făcut din coada frunzei de dovleac, din paiul unor plante, din pană de gâscă etc. 3 (Reg) Caval1. 4 (Pop) Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului Si: (pop) țurloi. 5 (Atm; reg) Fluierul piciorului la cal.
3. [DLRLC] TRIȘCĂ, triște, s. f. Fluier scurt (de paltin, de trestie sau de soc) avînd, la capătul prin care se suflă, numai o mică deschizătură lunguiață. Asculta mugetul tunurilor și trișca lui Vatamanu, pe prispă. CAMILAR, N. I 422. Mi se pare că adie din vale un zvon de trișcă. SADOVEANU, V. F. 26. Să mai ascult, pe gînduri, doina, trișca de la tîrlă. VLAHUȚĂ, P. 47. ♦ Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; țurloi. Clarinetul se schimba în trișcă de cimpoi, flautul în bucium de munte. HOGAȘ, H. 44.
4. [Șăineanu, ed. VI] trișcă f. Mold. fluieraș de trestie (astupat la capătul prin care se suflă) cu sunetul tare și ascuțit: trișca dela târlă. [Cf. slav. TRŬSTĬ, trestie].
5. [Scriban] tríșcă f., pl. ște, ștĭ (rudă cu treasc și cu rut. trisk, pîrîĭală. Cp. și cu vsl. trŭstĭ, troska, trestie). Fluĭeraș copilăresc de pană de gîscă saŭ de cotor de frunză de dovleac ș. a. Fluĭer primitiv de paltin cu șase găurĭ fără dop. (V. trulișcă, tilincă). Nord. Beschie verticală de tăĭat grinzile în lung. – Și strișcă.
6. [MDA2] strișcă sf vz trișcă1
7. [MDA2] trâștie sf vz trișcă1
8. [Scriban] stríșcă, V. trișcă.
9. [DOOM 3] trișcă s. f., g.-d. art. triștei; pl. triște
10. [DOOM 2] trișcă s. f., g.-d. art. triștei; pl. triște
11. [IVO-III] trișcă.
12. [DER] trișcă (-ște), s. f. – Fluier, tilincă. – Var. strișcă. Creație expresivă, cf. tilincă, tilișcă, și paralelismul cu flișcă, frișcă. Legătura cu sl. trŭsti „trestie” sau sl. trĕštiti „a suna” (Tiktin) este îndoielnică. – Der. trișcar, s. m. (persoană care cîntă din trișcă); trulișcă, s. f. (Trans., fluier).
13. [DRAM 2021] tríșcă, triște, s.f. Instrument muzical de suflat, specific păstoresc, asemănător cu un fluier fără găuri: „Au o lungime de 15-20 cm și sunt din lemn de cireș. Păcurarii suflă din ele tot timpul zilei, când umblă cu oile la nedeie” (Morariu, 1937: 178). – Et. nec. (MDA); creație expresivă, cf. tilincă (DER).
14. [DRAM 2015] trișcă, triște, s.f. – Instrument muzical de suflat, specific păstoresc, asemănător cu un fluier fără găuri: „Au o lungime de 15-20 cm și sunt din lemn de cireș. Păcurarii suflă din ele tot timpul zilei, când umblă cu oile la nedeie” (Morariu, 1937: 178). – Et. nec. (DEX, MDA); creație expresivă, cf. tilincă (DER).
15. [DRAM] trișcă, triște, s.f. – Instrument muzical de suflat, specific păstoresc, asemănător cu un fluier fără găuri: „Au o lungime de 15-20 cm. și sunt din lemn de cireș. Păcurarii suflă din ele tot timpul zilei, când umblă cu oile la nedeie” (Morariu 1937: 178). – Creație expresivă, cf. tilincă (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL