1. [DEX '09] STRICT, -Ă, stricți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepție; p. ext. sever, aspru. ◊ Expr. (Adverbial) (A fi) strict necesar = (a fi) indispensabil. ♦ Precis, exact. – Din fr. strict, lat. strictus.
2. [MDA2] strict, ~ă a [At: URICARIUL, VI, 309/23 / Pl: ~cți, ~e / E: fr strict, lat strictus] 1 Care trebuie, impune să fie ori este respectat întocmai, care nu admite abateri (de la normele stabilite) Si: aspru2 (20), riguros, sever, strașnic (9). 2 Care se conformează (unui model, unei reguli, unei situații, realizări etc.) Si: exact (7), precis, riguros. 3 (Rar; d. oameni) Sever2 (1). 4 (Rar) Exclusivist (2). 5 Care reprezintă cea mai mică cantitate, valoare, intensitate etc. permisă, cerută, indispensabilă etc. Vz minimum. 6 (Îs) Sensul (sau înțelesul) ~ (al unui cuvânt) Sensul (unui cuvânt) care are cea mai mică extensiune. 7 (Pex; îas) Sensul propriu (al unui cuvânt). 8 Care interesează, privește, caracterizează exclusiv pe cineva sau ceva. 9 Care este limitat (sau circumscris) exclusiv la cineva sau ceva.
3. [DLRLC] STRICT, -Ă, stricți, -te, adj. Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepție; p. ext. sever, aspru. [Magistratul] a pus sub strictă supraveghere tot satul Călmățui, delegînd cu asta doi agenți iscusiți. POPA, V. 95. Voiajase tot timpul tăcut și ghemuit într-un colț... păstrînd cel mai strict incognito. GANE, N. III 184. Vigoare în loc de grație, demnitate în loc de frumusețe, strictă exactitate la reproducerea naturii omenești în loc de forme estetice ideale, iată calitățile ce caracteriză stilul sculpturii din timpul lui Traian. ODOBESCU, S. III 75. ◊ (Adverbial) Ambele noastre popoare, păzind strict condițiunile păcii, considerau totdauna tractatul ce ne leagă a fi un izvor de putere. HASDEU, I. V. 196. ◊ Loc. adj. (Despre legi) De strictă interpretare = care nu poate fi interpretat prea larg, ci numai în litera legii. ◊ Expr. (A fi) strict necesar = (a fi) indispensabil pentru îndeplinirea unui anumit scop. ◊ (Substantivat) Strictul necesar v. necesar.
4. [DN] STRICT, -Ă adj. 1. Care nu admite excepție, abatere; riguros, exact; (p. ext.) sever, aspru. 2. (Despre organe vegetale) Tare, rigid. [Cf. fr. strict, lat. strictus < stringere – a strînge].
5. [MDN '00] STRICT, -Ă adj. 1. care nu admite excepție, abatere; riguros; exact; (p. ext.) sever, aspru. 2. (bot.; despre organe) tare, rigid. 3. (mat.) inegalitate ~ă = atribut a două elemente ale unei mulțimi, în care s-a definit o relație de ordine, comparabile și neegale. (< fr. strict, lat. strictus)
6. [Șăineanu, ed. VI] strict a. 1. strâns și riguros: datorie strictă; 2. foarte exact și foarte sever: om strict.
7. [Scriban] *strict, -ă adj. (lat. stricfus, strîns). Riguros: regulă strictă. Sever, exact: om strict în afacerĭ. Adv. Cu stricteță: strict oprit.
8. [DOOM 3] strict adj. m., pl. stricți; f. strictă, pl. stricte
9. [DOOM 2] strict adj. m., pl. stricți; f. strictă, pl. stricte
10. [DER] strict (-tă), adj. – Riguros, Fr. strict. – Der. strictețe, s. f. (rigurozitate).
11. [DFL] Agave stricta Salm. Specie cu rozetă sferică, foarte densă, cu numeroase frunze pînă la 40 cm lungime, cca 6 cm lățime, în vîrf un spin triunghiular sau în 4 colțuri.
12. [DFL] Babiana stricta (Ait.) Ker-Gawl. Specie care înflorește primăvara, are diviziunile florale aproape identice, cele trei exterioare albe, cele trei interioare albastre, toate cu o pată închisă la bază. Plantă de cca 30 cm înălțime, cu frunze lat-lanceolate sau sabiate și vîrful bont, foarte pubescente; ajung pînă la jumătatea lungimii tulpinii florale. Pedunculul floral și spata, pubescente.
13. [DFL] Opuntia stricta Haw. Specie cu flori galbene. Articulații ovoide, cca 10-15 cm lungime, glauce. cu areole maro-pîsloase, glochide scurte, rar 1-2 spini galbeni. Fruct comestibil.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL