1. [DEX '09] STAȚIONAT2, -Ă, staționați, -te, adj. Care staționează. [Pr.: -ți-o-] – V. staționa.
2. [DEX '09] STAȚIONAT1 s. n. Staționare. [Pr.: -ți-o-] – V. staționa.
3. [MDA2] staționat2, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: staționa] 1 (Liv; d. oameni) Oprit2. 2 (D. vehicule publice) Oprit temporar în stație (11). 3 (Pgn; d. vehicule) Oprit într-un loc.
4. [MDA2] staționat1 sn [At: SFC IV, 297 / Pl: ? / E: staționa] (Rar) 1-2 Staționare (3-4).
5. [DN] STAȚIONAT s.n. Staționare. [Pron. -ți-o-. / < staționa].
6. [DEX '09] STAȚIONA, staționez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule, trenuri, nave etc.) A sta câtva timp într-un loc anumit (de pe traseu), așteptând suirea și coborârea pasagerilor, încărcarea și descărcarea mărfurilor etc.; p. ext. (despre oameni) a se opri câtva timp într-un loc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. stationner.
7. [MDA2] stasiona v vz staționa
8. [MDA2] staționa vi [At: FM (1844), 3611/16 / V: stasi~, stățiuna / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr stationner] 1 (Asr; d. trupe) A cantona (1). 2 (Liv; d. oameni, ființe sau d. vehivule aflate în mișcare) A sta (1). 3 (Pan; d. vehicule publice) A se opri temporar într-o stație (11) Si: a face stație (11). 4 (Pgn; d. vehicule) A se opri într-un loc.
9. [MDA2] stățiuna v vz staționa
10. [DLRLC] STAȚIONA, staționez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule, nave etc.) A sta cîtva timp într-un loc, așteptînd terminarea unor operații (suirea și coborîrea pasagerilor, încărcarea și descărcarea mărfurilor etc.). Dincolo de curtea gării staționează șiruri de căruțe. SAHIA, N. 47. ♦ (Despre oameni) A se opri cîtva timp într-un loc. În fața frizeriei staționează, se uită înlăuntru, face trei pași, se întoarce. C. PETRESCU, C. V. 281.
11. [DN] STAȚIONA vb. I. intr. A sta (într-o stație), a se opri cîtva timp într-un loc. [Pron. -ți-o-. / < fr. stationner, it. stazionare].
12. [MDN '00] STAȚIONA vb. intr. (despre vehicule) a opri, a sta într-o stație (1); (p. ext.; despre oameni) a se opri câtva timp într-un loc. (< fr. stationner)
13. [Șăineanu, ed. VI] staționà v a face o stațiune, a se opri într’un loc.
14. [Scriban] *staționéz v. intr. (d. stațiune; fr. stationner). Poposesc, mă opresc maĭ mult timp într’un loc: trăsurile staționează în piață.
15. [DOOM 3] staționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. staționez, 3 staționează; conj. prez. 1 sg. să staționez, 3 să staționeze
16. [DOOM 2] staționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 staționează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL