1. [DEX '09] SPENȚER, spențere, s. n. 1. (Înv.) Haină scurtă (ca o vestă). 2. (Reg.) Surtuc fără pulpane, purtat de unii țărani. – Din germ. Spenzer.
2. [MDA2] spențer sn [At: GOLESCU, Î. 75 / V: ~țăr, (reg) ~ă sf, spenț (Pl: ~țuri), ~țăl (Pl: ~țăle), ~el, ~țur (Pl și: ~țure), ~ntir, sprentur, sprenț (Pl: sprențe), sprențur (Pl: spențure), schentă sf, schenț sf, șchență sf, șpențăr, șpențel, șp~, șpențluri snp / S și: ~ncer / Pl: ~e, (îvr) ~i / E: ger Spenzer] (Îrg) 1 Veston. 2 (Spc) Veston scurt, până la talie, la anumite uniforme. 3 Haină țărănească bărbătească din blană, din stofă etc., cu sau fără mâneci, de obicei scurtă până la brâu și croită pe talie Vz mânecar.
3. [DEX '98] SPENȚER, spențere, s. n. (Înv. și reg.) 1. Haină scurtă (ca o vestă). 2. Surtuc fără pulpane, purtat de unii țărani. – Din germ. Spenzer.
4. [DLRLC] SPENȚER, spențere, s. n. Haină scurtă (uneori ca o vestă fără mîneci) purtată de bărbați, mai rar de femei. Era încălțat cu cizme de lac cu turetci nalte, – mijlocul i-l strîngea un spențer de catifea. SADOVEANU, O. IV 256. Muierile... au... cămașă, rochie și un spențer negru, ce are împreunat și o legătură de gît, rămîind mînecile cămășii și pieptul afară din spențer. GOLESCU, Î. 185. ♦ (Rar) Bluză militară. Avea degetele țapene ca de statuie și două galoane de lînă pe mîneca spențerului. BART, S. M. 76. – Variante: spențur, spențure (ȘEZ. IX 40) și spențuri (GOLESCU, Î. 103), sprenț (PAMFILE, I. C. 356), sprențur (ȘEZ. IX 40) s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] spențer n. haină fără pulpane. [Nemț. SPENZER (v. sprențur)].
6. [MDA2] schentă sf vz spențer
7. [MDA2] schență sf vz spențer
8. [MDA2] spentir sn vz spențer
9. [MDA2] spenț2 sn vz spențer
10. [MDA2] spențăl sn vz spențer
11. [MDA2] spențăr sn vz spențer
12. [MDA2] spențel sn vz spențer
13. [MDA2] spențeră sf vz spențer
14. [MDA2] spențur sn vz spențer
15. [MDA2] sprenț2 sn vz spențer
16. [MDA2] sprențer sn vz spențer
17. [MDA2] sprențur2 sn vz spențer
18. [MDA2] șpenț sn vz spențer
19. [MDA2] șpențăl sn vz spențer
20. [MDA2] șpențăr sn vz spențer
21. [DLRLC] SPENȚUR s. n. v. șpențer.
22. [DLRLC] SPRENȚ s. n. v. spențer.
23. [DLRLC] SPRENȚUR s. n. v. spențer.
24. [Șăineanu, ed. VI] sprenț(ur) m. Mold. haină bărbătească scurtă până la brâu și croită pe talie. [V. spențer].
25. [Scriban] *spéncer și spénțer n., pl. e (germ. spenzer, fr. engl. spencer, după numele lorduluĭ Spencer [1782-1845], care a introdus moda acesteĭ hĭine). Surtuc, veston, haĭnă scurtă fără poale (cum poartă ofițeriĭ de marină și de uscat în mica ținută). – Vulg. sp(r)énțur (Dun.) V. crutcă 2.
26. [Scriban] sprénțur, V. spențer.
27. [DOOM 3] spențer (reg.) s. n., pl. spențere
28. [DOOM 2] spențer (reg.) s. n., pl. spențere
29. [DER] spențer (-re), s. n. – Redingotă, levită. – Var. sp(r)enț(ăl), șpențal, spențăr, sp(r)ențur. Germ. Spenzer (Tiktin; Byck-Graur 28). Uz popular, afară de Munt.
30. [DRAM 2021] spénțer, spențere, s.n. (reg.; înv.) Veston scurt până la talie. – Din germ. Spenzer „haină scurtă” (Șăineanu, Scriban), după numele lordului Spencer (1782-1845), care a introdus moda acestei haine (Scriban).
31. [DRAM 2015] spențer, s.n. – (reg.; înv.) Veston scurt până la talie. – Din germ. Spenzer „haină scurtă” (Șăineanu, Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX, MDA), după numele lordului Spencer (1782-1845), care a introdus moda acestei haine (Scriban).
32. [DRAM] spențer, s.n. – Veston scurt până la talie. Atestat doar în Maram. – Din germ. Spenzer (MDA).
33. [DAR] sprenț s.m. (înv. și reg.) haină bărbătească scurtă, până la brâu, croită pe talie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL