1. [DEX '09] RAVAC s. n. 1. Must care se scurge de la sine din strugurii puși în teasc (fără presare); vin superior obținut din acest must; vin limpede, separat de drojdie, prin trecerea lui dintr-un butoi în altul; vin rămas neînghețat dintr-un butoi expus la temperaturi joase. ♦ Vin obținut din diverse fructe de munte. 2. Miere curată care se scurge din fagurii expuși la soare. – Din tc. ravak.
2. [MDA2] ravac sn [At: URICARIUL, IV, 133/12 / V: (îvp) răv~, (reg) rev~ / E: tc ravak] Miere de bună calitate care se scurge din fagurii expuși la soare. 2 Must care se scurge din strugurii puși în teasc (fără presare). 3 Vin superior obținut din ravac (1). 4 Vin limpede, separat de drojdii, prin trecerea lui dintr-un butoi în altul. 5 Vin rămas neînghețat într-un butoi expus la temperaturi joase. 6 Vin obținut din diverse fructe (de munte). 7 (Reg) Grăsime care se scurge din cașul stors de zer.
3. [DLRLC] RAVAC s. n. 1. Must care se scurge de la sine din strugurii puși în teasc (fără ca aceștia să fie storși sau zdrobiți); vin obținut din acest must; vin limpede, separat de drojdii, prin trecerea lui dintr-un butoi în altul; vin rămas neînghețat într-un butoi expus la temperaturi joase. De acolo plecam să încercăm alt vinaț; și-aducea el aminte de niște ravac nebun. M. I. CARAGIALE, C. 60. Se scurge... mustul ce se numește ravac. I. IONESCU, P. 252. 2. Miere (de calitatea întîi) care se scurge de la sine din fagurii expuși la soare. – Variantă: răvac (TEODORESCU, P. P. 546) s. n.
4. [Scriban] ravác n., pl. urĭ (turc. ravak, mĭere scursă foarte pură). Mĭerea cea maĭ pură sursă la început din faguriĭ expușĭ la soare. Vinu care se scurge la început din struguriĭ pușĭ în teasc și nestorșĭ. – Și răvac. V. răvăcesc.
5. [DEX '09] RĂVAR, răvare, s. n. (Reg.) 1. Băț crestat cu care se frământă la stână urda sau cașul dospit. 2. Oală de lut cu fundul prevăzut cu găurele, folosită în bucătărie la strecuratul legumelor. 3. Ghiveci cu flori. – Et. nec. Cf. răvaș.
6. [MDA2] răbar2 sn vz răvar
7. [MDA2] răvac1 sn vz ravac
8. [MDA2] răvac2 sn vz răvar
9. [MDA2] răval sn vz răvar
10. [MDA2] răvar sn [At: JIPESCU, O. 49 / V: (reg) răbar, ~ac, ~al, ~vor, râval, rivăr / Pl: ~e, ~uri / E: ns cf răvaș] 1 Bucată de lemn cu crestături adânci cu ajutorul căreia se sfărâmă cașul dospit pentru a putea fi frământat Si: (reg) crestălău, meredeu, raz1 (5), răboj (16), răzător1 (5). 2 Lemn crestat cu care, conform unei tradiții populare, sunt chinuiți câinii în anumite zile ale anului. 3 (Reg) Răboj (1). 4 (Reg) Vas de lut sau de tinichea, având fundul prevăzut cu găurele prin care se trec legumele pentru a fi făcute pireu Si: strecurătoare, (reg) ciurel (1), găurar (3), râușor (3). 5 Presă manuală care se întrebuințează la stoarcerea unturii din jumări. 6 (Reg) Vas de lemn în care ciobanii frământă brânza sau urda. 7 (Reg) Vas de lemn în care se spală carnea. 8 (Trs) Vas de pământ sau de tuci, în care se pregătesc mâncărurile Si: oală. 9 (Trs) Ghiveci de flori.
11. [MDA2] răvor2 sn vz răvar
12. [MDA2] râval sn vz răvar
13. [MDA2] revac sn vz ravac
14. [MDA2] rivăr sn vz răvar
15. [CADE] CRESTEZ (pl. -ze) sn. 1 Crestătură, dăltuitură făcută într’un lemn: au ridicat căldarea pe un par cu ~e multe, ca o cujbă (LUNG.) ¶ 2 Olten. (VÎRC.) 🐑 = RĂVAR [cresta].
16. [DLRLC] RĂVAC s. n. v. ravac.
17. [DLRLC] RĂVAR, răvare, s. n. 1. Băț crestat cu care se frămîntă la stînă urda sau cașul dospit. 2. Oală de lut, cu fundul prevăzut cu găurele, folosită în bucătărie la strecuratul legumelor. 3. (Regional) Ghiveci de flori. (Atestat în forma revar) Dragostea de fată-mare, Ca garoafa din revare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 17. – Variantă: revar s. n.
18. [DLRLC] REVAR s. n. v. răvar.
19. [Șăineanu, ed. VI] răvac n. 1. partea cea mai curată a mierii ce se scurge din fagurii expuși la soare; 2. must scurs din struguri: o vedriță de răvac POP. [Turc. RAVAK].
20. [Șăineanu, ed. VI] răvar n. 1. scurtătură de lemn crestat cu care se freacă brânza; 2. strecurătoare de mazăre fiartă; 3. ciubăraș de spălat carne; 4. ghiveciu de flori. [Și răvor: origină necunoscută].
21. [Șăineanu, ed. VI] răvor n. V. răvar.
22. [Scriban] răvác, V. ravac.
23. [Scriban] răvár n., pl. e (sîrb. rovar, d. rovati, a zmulge; rus. rvatĭ, vsl. rŭvati. V. uriĭoc). Munt. Zăvodar, lemn crestat pe care se frămîntă cașu ca să facĭ brînză. Bucov. Vas cu multe găurĭ saŭ strecurătoare în care se zdrobește mazărea feartă ca să ĭasă mezu și să rămîĭe cojile. Trans. Ghivecĭ, glastră, saxîĭe (oală de florĭ).
24. [DOOM 3] ravac s. n.
25. [DOOM 2] ravac s. n.
26. [DOOM 3] răvar (reg.) s. n., pl. răvare
27. [DOOM 2] răvar (reg.) s. n., pl. răvare
28. [DER] răvac (-curi), s. n. – 1. Miere naturală. – 2. Primul must, care curge fără a distruge strugurii. – Var. ravac. Tc. ravak (Șeineanu, II, 300; Lokotsch 1710), cf. sb. ravak. – Der. răvăci, vb. (a pritoci vinul), probabil cuvînt identic cu a răvăși, vb. (a pritoci vinul; a descompune, a răscoli, a zăpăci), pentru al cărui semantism cf. cele două sensuri ale sp. trasegar; răvășeală (var. răvăceală), s. f. (dezordine, zăpăceală).
29. [DER] răvar (răvare), s. n. – 1. Masă de stors zerul, scîndură cu jgheab pentru a presa brînza. – 2. Strecurătoare de brînză, vas de lut cu fundul găurit. – 3. Ghiveci de flori. – 4. Bucată de lemn cu crestături pentru presat brînza. Sb. rovar (Candrea), din sl. rovŭ „crestătură”, cf. răboj, răvaș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL