1. [MDA2] prăjite[1] ssp [At: FD II, 163 / A: nct / E: nct] (Reg) Foarfece de tuns oile.
2. [DEX '09] PRĂJIT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
3. [MDA2] mierte-fierte ssp [At: DELAVRANCEA, S. 98 / E: fierte (pll fiert)] (Csnp; îe) O să-ți dau ~ Mâncăruri alese.
4. [MDA2] prăjit2, ~ă a [At: MÂNCĂRILE, 1/4 / Pl: ~iți, ~e / E: prăji] 1 (D. alimente) Care a fost supus acțiunii focului, de obicei în grăsime încinsă, pentru a deveni comestibil Si: fript. 2 (Gmț; îs) Răbdări ~e Nici un fel de hrană. 3 (Rar; d. vegetație) Uscat din cauza arșiței. 4 (D. oameni sau părți ale corpului lor) Ars de soare.
5. [DEX '98] PRĂJIT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = nici un fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
6. [DLRLC] MIERTE s. m. pl. (Regional, în expr.) Mierte-fierte (sau prăjite) = tot felul de lucruri. Au dorit mierte-fierte, Cerul cu stelele. Raiul cu miresmele, Zori cu rochi de curcubee Și cu ochii de scînteie. DELAVRANCEA, S. 98. – Pronunțat: mier-.
7. [DLRLC] PRĂJIT, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la căldura focului pentru a-l face comestibil; fript, copt. Boldur Iloveanu îl cercetă mai atent, cu urîtul lui rîs care-i dezvelea gingiile și dinții rari, de cafea prăjită. C. PETRESCU, A. 336. Pe ramurile lui sta ca niște merișoare p-o parte rumene de părea că erau prăjite. ISPIRESCU, L. 244. Nu ospătați ceva? Am ciorbă de crap, moron prăjit. CONTEMPORANUL, VII 40. ◊ (Glumeț) Răbdări prăjite = nimic, nici un fel de hrană. Dar ce mîncăm noi, fetelor, hăi? – la, răbdări prăjite, dragă cumnățică. CREANGĂ, P. 9. M-ai hrăni bine? -Te-aș hrăni cu răbdări prăjite. ALECSANDRI, T. I 264. 2. (Rar, despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pîrjolit. Pe fînețele liniștite, deasupra ierbii prăjite, plutește un freamăt domol, uscat, neîntrerupt. SADOVEANU, O. VII 251.
8. [Șăineanu, ed. VI] prăjit a. copt pe grătar: puiu prăjit; fig. răbdări prăjite.
9. [Scriban] prăjít, -ă adj. Fript într’o tingire sau la oare-care distanță de foc: pîne prăjită. Răbdărĭ prăjite, nimic de mîncare, cascote.
10. [DOOM 3] mierte-fierte (pop.) s. f. pl.
11. [DOOM 2] mierte-fierte (pop.) s. f. pl.
12. [Argou] a mânca răbdări prăjite expr. a răbda de foame.
13. [Argou] prăjit, -ă, prăjiți, -te adj. (tox.) drogat, care se află sub influența narcoticelor.
14. [Argou] răbdări prăjite expr. (glum.) nici un fel de mâncare, nimic de mâncare.
15. [DAR] prăjite s.f. pl. (reg.) foarfece de tuns oile.
16. [DLR] MIERTE-FIERTE subst. pl. (Cu sens neprecizat, într-o formulă rimată) Au dorit mierte-fierte: Cerul cu stelele, Raiul cu mirezmele. DELAVRANCEA, S. 98. O să-ți dau mierte-fierte (=o să-ți dau cine știe ce mîncări alese). CIAUȘANU, GL. - Formație spontană de la fierte (pl. lui fiert). Cf. GRAUR, E. 19.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL