1. [DEX '09] PRIDIDI, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.
2. [MDA2] prididi [At: PSALT. HUR. 35r/1 / V: (îrg) ~dădi, ~dedi, (înv) prădădi, (reg) ~dudi / Pzi: ~desc / E: slv прѣдати] 1 vt (Înv; îf pridădi) A preda în mâinile cuiva. 2-3 vtr (Iuz; îf prădădi, pridădi) A se dărui. 4 vt (Înv; îf pridădi) A cuceri. 5 vt (Pop) A învinge. 6 vt (Rar) A stăpâni. 7 vt (Pop) A năpădi. 8-9 vit (Rar; d. lacrimi, sânge) A podidi. 10-14 vti (Îcn) A (nu) fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt Si: a răzbi, (pop) a dovedi, (reg) a puclui.
3. [DEX '98] PRIDIDI, prididesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.
4. [DLRLC] PRIDIDI, prididesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales în construcții negative sau restrictive) A putea realiza ceva, a fi în stare să ducă la capăt, a răzbi, a birui (cu o muncă). Patru mini tinere și zdravene n-ar fi putut prididi atîta lucru cît dovedea el cu o mînă și jumătate. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 89. Tinerii spun ce furtuni au prididit, ce fete din Triest au înduplecat, și cîți delfini au întrecut la înot. DELAVRANCEA, S. 65. Femeile... cară [grîul] cu sacii la movilă, unde de-abia îl pot prididi, în patru mașini de vînturat. VLAHUȚĂ, O. A. 368. ◊ Intranz. Popii de la patru biserici abia pridideau cu îngropările. STANCU, D. 384. Serdăreasa Zinca nu mai prididește de grija mesei și a întrebărilor de tot soiul. CAMIL PETRESCU, O. I 326. 2. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. Sosirea alegerilor parlamentare nu mai este depărtată. Ca mîine ne vor prididi cu întrunirile lor zgomotoase. DEMETRESCU, O. 197. ◊ (Subiectul este un abstract) Inima îmi era mai ușoară și mai prididită de frumusețea firii. GALACTION, O. I 209. Gînduri fericite o pridideau și, din întunericul tihnit al odăii, se revărsa asupră-i un farmec cald. VLAHUȚĂ, O. A. 103. Dorul cînd mă prididește, Nici un timp nu mă oprește. TEODORESCU, P. P. 274. ◊ (Poetic) Uriașii munți... erau acum blajini, tihniți și prididiți de soare. GALACTION, O. I 155. 3. (Popular) A birui, a învinge într-o luptă; a înfrînge, a doborî, a răpune. Se apucară și ei să scoată apa din corabie, dar nu puteau prididi pe dracul. MARIAN, INS. 405. ♦ A stăpîni, a opri. Apropiindu-se de casă, Maria Sandului nu-și mai putu prididi plînsul. DELAVRANCEA, la CADE. – Variante: (învechit) pridedi (GHICA, S. A. 61), pridudi (PAMFILE, A. R. 265) vb. IV.
5. [Șăineanu, ed. VI] prididí v. 1. a copleși: mă prididi somnul; 2. a da zor: a prididi cu cereri; 3. a da de căpătâiu, a ajunge: d’abia am prididit să citesc. [Vechiu-rom. pridădí, a supune («pridădi subt mâna lui țări multe», Moxa): de origină necunoscută (v. podidì)].
6. [MDA2] prădădi v vz prididi
7. [MDA2] pridădi v vz prididi
8. [MDA2] pridedi v vz prididi
9. [MDA2] pridudi v vz prididi
10. [DLRLC] PRIDEDI vb. IV v. prididi.
11. [DLRLC] PRIDUDI vb. IV v. prididi.
12. [Scriban] prădădésc, V. pridădesc.
13. [Scriban] pridădésc v. tr. (vsl. prĭedati, imperf. -dadĭeahŭ. V. prididesc). Vechĭ. Predaŭ, daŭ în mîna cuĭva. Supun. – Și pred- și prăd-.
14. [Scriban] prididésc v. tr. (din pridădesc). Munt. Fam. Copleșesc, dobor, înving, răpun: boala, somnu l-a prididit. Ĭes la capăt, termin bine: de abea am prididit atîta muncă. Daŭ zor, năpădesc: m’aŭ prididit toțĭ cu cererĭ. – Și -edesc. În Serbia prididesc, podidesc.
15. [DOOM 3] prididi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididesc, 3 sg. prididește, imperf. 1 pridideam; conj. prez. 1 sg. să prididesc, 3 să prididească
16. [DOOM 2] prididi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididesc, imperf. 3 sg. prididea; conj. prez. 3 să prididească
17. [DER] prididi (prididesc, prididit), vb. – 1. (Înv.) A înmîna, a da. – 2. (Înv.) A supune, a ocupa, a domina. – 3. A asalta, a năpădi, a învinge. – 4. A stăpîni, a opri. – 5. A înfrunta, a rezista. – Var. înv. pridădi. Sl. prĕdati, imperf. – dadjĕchŭ (Tiktin), cf. preda. Candrea, II, 219 pornea greșit de la podidi.
18. [Argou] prididi, prididesc v. i. (reg.) a simți nevoia imperioasă de a urina.
19. [DRAM 2021] prididí, prididesc, v.t.i. A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt: „Culegea (cireșe) de nu se prididea” (Bilțiu, 1993: 361). – Din sl. prideti (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL