1. [MDA2] prâsnea2[1] sm vz prâslea
2. [DEX '09] PRÂSLEA, prâslea, s. m. și f. Fratele cel mai mic (sau sora cea mică) dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst.
3. [MDA2] părsle sm vz prâslea
4. [MDA2] pârslea sm vz prâslea
5. [MDA2] pârsni v vz prâsni2
6. [MDA2] pârșni v vz prăsni2[1]
7. [MDA2] prăsle sm vz prâslea
8. [MDA2] prăslea sm vz prâslea
9. [MDA2] prâsle sm vz prâslea
10. [MDA2] prâslea sm [At: POLIZU / V: (înv; reg) ~snea, prăsle, (înv) ~le, părsle, prăs~, pârs~ / Pl: (rar) prâsli, (sn) prâsle / E: cf prâsnel] 1 Cel mai tânăr dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia Si: mezin. 2 (Pgn) Apelativ pentru un copil mic sau pentru cel mai mic dintre mai mulți copii.
11. [MDA2] prâsni3 vt [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 382/24 / V: (îvr) pârsni / Pzi: ~nesc / E: slv прыснѫти] (Îrg) 1 A batjocori. 2 A insulta. 3 A nesocoti.
12. [MDA2] prâsni2 [At: CIHAC, II, 257 / V: (îrg) pârsni, pris~, (reg) prâșni, prâzni / Pzi: ~nesc / E: srb prsnuti, bg пръскам, rs прыскать] 1-2 vtr (Ban) A (se) stropi, a (se) împroșca cu apă, cu noroi etc. 3 vi (Îrg) A țâșni. 4 vi (Trs; Mun; d. oameni, îf prâșni, prâzni) A izbucni în râs. 5 vi (Reg; d. oameni sau animale) A strănuta. 6 vi (Trs; Mun; d. pisici; îf prâșni, prâzni) A rânji și a scuipa un câine. 7 vi (Reg; d. oameni) A sforăi. 8 vi (D. cai; îf pârsni) A forăi. 9 vi (Îdt) A foșni. 10 vi (Îdt) A fâșâi. 11 vi (Îdt) A scârțâi. 12 vi (Îdt; d. foc) A trosni. 13 vi (Îdt; d. foc) A vui. 14 vi (Reg; d. fusul de tors) A sfârâi când este învârtit la tors Si: (reg) a prâznăli.
13. [MDA2] prâșni v vz prâsni2
14. [MDA2] prâzni v vz prâsni2
15. [MDA2] prisni v vz prâsni2
16. [DEX '98] PRÂSLEA s. m. Fratele cel mai mic dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst.
17. [DLRLC] PRÎSLEA, (rar) prîsle, s. m. Copilul cel mai mic dintr-o familie, ultimul născut; mezin; p. ext. apelativ pentru orice copil mic; prichindel. Prîslea cere ceva mămichii și căpitanul îl dojenește cu degetul arătător. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. Bunicile și mumele-și luau nepoții și copiii cei mai mici, prîslele... în poală și le spuneau cîte în lună și în soare. DELAVRANCEA, S. 217. Ăl mai mare să fi avut șapte anișori, ăl mijlociu vreo șase și prîslea vreo patru. CARAGIALE, O. III 102.
18. [Șăineanu, ed. VI] prăsle m. cel din urmă copil născut. [Tras din prăsì].
19. [Șăineanu, ed. VI] Prăslea m. în basme, feciorul cel mai mic dar cel mai voinic.
20. [Scriban] pîrslea, prîslea și zapîrstea (ea dift.) m., gen. al luĭ, din aceĭașĭ răd. cu nă-pîrst-oc, d. vsl. prĭstŭ, deget). Vest. Cel din urmă copil, mezin.
21. [Scriban] pîrsnésc v. intr. (sîrb. prsnuti, a pufni de rîs, bg. pŭrsny, rut. pórsnuti, pýrsnuti; rus. pórskatĭ, a amuța. V. bruftuĭesc și pîșcîĭ). Vest. Rar. Sforăĭ, strănut, pufnesc. V. tr. Dos. Reprob, resping. – În est prîsnesc.
22. [Scriban] prîslea și prîsnea, V. pîrslea.
23. [Scriban] prîsnésc, V. pîrsnesc.
24. [Scriban] zapîrstea, V. pîrslea.
25. [DOOM 3] !prâslea (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui prâslea; pl. prâslea
26. [DOOM 2] !prâslea s. m. și f., g.-d. lui prâslea; pl. prâslea
27. [MDO] prîslea
28. [DER] pîrsni (-nesc, -it), vb. – 1. A sforăi, a mîrîi. – 2. A murmura, a critica. – Var. prîsni. Sb. prsnuti (Tiktin).
29. [GER] prîslea DU, care scrie prăslea, adaugă, ca etimologie, „tras din prăsi”. Nu se arață ce reprezintă finala -lea, dar însuși faptul că forma exactă este cu î infirmă întreaga explicație. Celelalte dicționare lasă cuvîntul fără etimologie, cu excepția lui Scriban, care trimite, just după părerea mea, la sl. prŭstŭ, „deget” (tot fără să arate ce e -lea). Varianta romînească pîrslea, citată de TDRG, se explică ușor dacă pornim de la un slav prŭ-. Pentru înțeles, vezi fr. Tom-pouce din engl. Tom Thumb (personaj de poveste, pitic, om de statură mică), fr. Petit Poucet, germ. Däumling, magh. Hüvelyk Matyi, rus. малЬчик с палЬчик, ceh. paleček, it. Pollicino (un film american prezentat de curînd pe ecranele noastre a fost numit în romînește Tom degețelul ; mai bine ar fi fost Prichindel). Vezi și sl. mĕzinŭ, care în diverse limbi slave reunește înțelesul de „fiul cel mai mic” cu acela de „degetul mic” (Berneker). Cît privește pe -lea, este fără îndoială sufixul diminuțival bulgăresc -le (cf. Beaulieux, p. 146 : братле), ceea ce înseamnă că trebuie să fi existat în bulgărește derivatul *бръстле. Cf. și năpârstoc „pitic” < „degetar”, din aceeași rădăcină slavă prŭstŭ.
30. [DAR] prâsni3, prâsnesc, vb. IV (înv. și reg.) a batjocori, a insulta; a nesocoti.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL