1. [DEX '09] PROVENIENȚĂ, proveniențe, s. f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârșie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (înv.) provenință s. f.] – Din fr. provenance, it. provenienza.
2. [MDA2] proveniență sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ni-en~ / V: (înv) ~nan~, ~nin~ / Pl: ~țe / E: fr provenance, it provenienza] 1 Loc de unde vine sau provine1 (3) cineva sau ceva. 2 Sursă de unde vine sau provine1 (2) ceva. 3 (Pex) Origine. 4 (Nob) Ceea ce vine sau provine1 (1) de undeva.
3. [DLRLC] PROVENIENȚĂ, proveniențe, s. f. Faptul de a proveni de undeva; apartenență. V. origine, obîrșie. – Pronunțat: -ni-en-. – Variantă: (învechit) provenință (ODOBESCU, S. III 143) s. f.
4. [DN] PROVENIENȚĂ s.f. Origine, obîrșie; locul de unde provine ceva. [Pron. -ni-en-. / < germ. Provenienz].
5. [MDN '00] PROVENIENȚĂ s. f. origine, obârșie; locul de unde provine ceva. (< it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance)
6. [Scriban] *proveniență f., pl. e (d. a proveni, după con- și pre-veniență; fr. provenance). Origine: marfă de proveniență străină, avere de proveniență dubioasă. Marfă, obĭect provenit: proveniențele țărilor infectate îs supuse carantineĭ. – Fals provenință.
7. [DEX '09] PROVENINȚĂ s. f. v. proveniență.
8. [MDA2] provenanță sf vz proveniență
9. [MDA2] provenință sf vz proveniență
10. [Șăineanu, ed. VI] provenință f. 1. ceeace se transportă dintr’o țară într’alta: marfă de provenință străină; 2. origină: provenința unei datini.
11. [DOOM 3] proveniență (desp. -ni-en-) s. f., g.-d. art. provenienței; pl. proveniențe
12. [DOOM 2] proveniență (-ni-en-) s. f., g.-d. art. provenienței; pl. proveniențe
13. [Petro-Sedim] proveniență, indice de ~ (sedim.), (engl.= provenance index) parametru petrografic apreciat pe baza conținutului de cuarț (Q), feldspați (F), fragmente de roci (litice-L) și utilizat drept criteriu de clasificare a gresiilor (după Pettijohn). Astăzi, este folosit și pentru reconstituirea → ariei sursă a depozitelor siliciclastice. V. și maturitate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL