Definiție și ce înseamnă plentiv

1. [MDA2] plentiv, ~ă a [At: FILIMON, O. II, 110 / Pl: ~e / E: fr plaintif] (Înv; frr) Tânguitor.

2. [DAR] plentiv, -ă, adj. (înv.) tânguitor.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] PLECTRU, plectre, s. n. Placă mică de metal, de os, de celuloid […]
1. [DEX '09] PLANIFICA, planific, vb. I. Tranz. 1. A întocmi un plan; a programa, […]
1. [MDA2] plecăti vru [At: A III, 9 / Pzi: 3 ~tește / E: de […]
1. [DEX '09] PLANIFICARE, planificări, s. f. Acțiunea de a planifica și rezultatul ei. – […]
1. [MDA2] plecăudz, ~ă a [At: GR. S. VI, 242 / Pl: ~i, ~e / […]
1. [DEX '09] PLANIFICAT, -Ă, planificați, -te, adj. Care a fost supus unei planificări; care […]
1. [MDA2] plecățel, ~ea a [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 17V/12 / Pl: ~ei, ~ele […]
1. [DEX '09] PLANIFICATOR, -OARE, planificatori, -oare, adj. Care planifică. ♦ (Substantivat) Specialist în întocmirea […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro