1. [MDA2] plecățel, ~ea a [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 17V/12 / Pl: ~ei, ~ele / E: plecat2 + -el] 1-2 (Îrg) (Puțin) înclinat într-o parte. 3-4 (Îrg) Lăsat puțin în jos. 5 (Reg; d. miei) Care este dat să sugă la altă oaie decât cea care l-a fătat.
2. [DLRLC] PLECĂȚEL, -EA, plecăței, -le, adj. (Popular) 1. Diminutiv al lui plecat2 (1). Cu căciula plecățea. POP. 2. (Despre miei) Care suge de la altă oaie decît de la cea care l-a fătat. Miei sugaci și plecăței Și berbeci d-ăi măricei. I. CR. IV 101. Alege-mi d-un mielușel La două oi plecățel. TEODORESCU, P. P. 593.
3. [DLRM] PLECĂȚEL, -EA, plecăței, -ele, adj. (Pop.) 1. Diminutiv al lui plecat1. 2. Miel care suge la altă oaie decît la aceea care l-a fătat.
4. [DAR] plecățel, -ea, plecățică, adj. 1. (înv. și reg.) puțin aplecat, puțin înclinat într-o parte, lăsat puțin în jos. 2. (reg.; despre miei) care este dat să sugă la altă oaie decât cea care l-a fătat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL