1. [DEX '09] PISCUI, pers. 3 piscuiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre păsări sau despre puii de pasăre) A ciripi, a piui. – Pisc1 + suf. -ui.
2. [MDA2] piscui [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (cscj) ~coia / Pzi: ~esc, piscui / E: pisc1 + -ui] 1 vi (Mol; Trs; d. păsări sau d. puii lor) A piui1 (1). 2-3 vir (Fig; d. femei și copii) A vorbi cu voce subțire. 4-5 vir (Reg; imp; d. broaște) A orăcăi. 6 vi (Trs) A cânta din fluier. 7 vr (Reg; d. mămăligă; csnp) A scoate bule de aer când fierbe.
3. [DLRLC] PISCUI, piscuiesc, vb. IV. Intranz. (Despre păsări) A ciripi; (despre puii de pasăre) a piui. Pe cea mai înaltă din crengi, zgribulite sub frunze, Stau împreună-ntr-un cuib, piscuind, vrăbiuțe plăpînde, Opt erau toate la număr și nouă cu vrabia mumă. MURNU, I. 33. Paserile-or piscui, Tu atunci îi adormi. BIBICESCU, P. P. 280. ◊ Fig. (Cu pronunțare regională) Săracele mîndrele, Chiscuiesc ca paserile Pe sub toate streșinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376.
4. [Șăineanu, ed. VI] piscuì v. a piui, vorbind de puișorii de pasăre. [V. piscoiu].
5. [Scriban] píscuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (vsl. piskati, a cînta din fluĭer, rus. piskatĭ și písknutĭ, a piui, pisk, șuĭerare; sîrb. piska, țipet ascuțit. V. piskoĭ). Mold. Trans. Piuĭ, fac piŭ-piŭ, ca puiĭ cînd îs supt aripile cloșteĭ saŭ și cînd o caută. – Pop. chiscuĭ.
6. [MDA2] piscoia v vz piscui
7. [CADE] ❍ CHISCUI = PISCUI.
8. [DLRLC] CHISCUI vb. IV v. piscui.[1]
9. [Scriban] chíscuĭ, V. piscuĭ.
10. [DOOM 3] piscui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. piscuiește/piscuie, 3 pl. piscuiesc/piscuie, imperf. 3 sg. piscuia; conj. prez. 3 să piscuiască/să piscuie
11. [DOOM 2] piscui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. piscuiește/piscuie, imperf. 3 sg. piscuia; conj. prez. 3 să piscuiască/să piscuie
12. [DAR] piscui, pers. 3 sg. piscuiește, vb. IV (reg.) 1. (reg.; despre păsări sau despre puii lor) a ciripi, a piui. 2. (fig.; reg.; despre oameni) a vorbi cu voce subțire. 3. (reg.; despre broaște) a orăcăi. 4. (reg.) a cânta din fluier. 5. (reg.; refl.; despre mămăligă) a răsufla.
13. [DRAM 2021] piscuí, piscuiesc, v.i. 1. A emite sunete stridente; a zbiera, a țipa; a cânta. 2. A vorbi mărunt, cu glas subțire. 3. A piui: „Ce din brâie-o piscuit, / Pă mine m-o auzât” (Bilțiu, 1990: 195). – Din pisc „cioc de pasăre” + suf. -ui (DEX, MDA).
14. [DRAM 2015] piscui, piscuiesc, vb. intranz – 1. A emite sunete stridente; a zbiera, a țipa; a cânta. 2. A vorbi mărunt, cu glas subțire. 3. A piui: „Ce din brâie-o piscuit, / Pă mine m-o auzât” (Bilțiu, 1990: 195). – Din pisc „cioc de pasăre” (< sl. piskŭ) + suf. -ui (DEX, MDA).
15. [DRAM] piscui, piscuiesc, vb. intranz – 1. A emite sunete stridente; a zbiera, a țipa; a cânta. 2. A vorbi mărunt, cu glas subțire. 3. A piui: „Ce din brâie-o piscuit, / Pă mine m-o auzât” (Bilțiu 1990: 195). – Din pisc „cioc de pasăre” (< sl. piskŭ) + -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL