1. [DEX '09] PIRUIT s. n. (Rar) Faptul de a pirui; cântec în triluri al păsărilor; ciripit. – V. pirui.
2. [MDA2] piruit2 sn [At: PAMFILE, A. R. 104 / Pl: (rar) ~uri / E: pirui2] (Trs) Curățire de pir2 prin arătură a pământului de două ori.
3. [MDA2] piruit1 sn [At: TDRG / Pl: (rar) ~uri / E: pirui1] 1 (Ccr) Cântec melodios, în triluri, al păsărilor și al insectelor Si: (reg) piruială (1), piruitură (1). 2 (Pgn) Ciripit.
4. [DEX '98] PIRUIT s. n. Faptul de a pirui; cântec în triluri al păsărilor; ciripit. – V. pirui.
5. [DLRLC] PIRUIT s. n. Faptul de a pirui; cîntecul în triluri al unor păsărele; p. ext. ciripit. Piruitul somnoros al vrăbiilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 247. S-aude, cînd și cînd... țîrîitul greierilor și piruitul unei privighetori. La TDRG.
6. [DEX '09] PIRUI, pers. 3 piruie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre păsări) A cânta în triluri; a ciripi. – Formație onomatopeică.
7. [MDA2] pirui2 vt [At: BL VII, 129 / Pzi: ~esc / E: pir2 + -ni] (Trs) A ara a doua oară, pentru a curăți de pir2.
8. [MDA2] pirui1 vi [At: LB / Pzi: 3 piruie, ~ește / E: pir1 + -ui] (D. păsărele, insecte) 1 A scoate sunete dulci, melodioase, în triluri. 2 (Pgn) A ciripi.
9. [DEX '98] PIRUI, pers. 3 piruie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări) A cânta în triluri; a ciripi. – Formație onomatopeică.
10. [DLRLC] PIRUI, pers. 3 piruie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări mici, ca privighetoarea, canarul etc.) A cînta în triluri; p. ext. a ciripi. Păsările, în trecere – mai grabnică trecere acum – piruiau. Bănuiai că zboară să ducă veste tristă la cer. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 16. Iar o pasăre, cuprinsă de o dulce nebunie, Piruie în urma noastră, în lumina argintie. CERNA, P. 54. ◊ Fig. Pe deasupra acestei zarve, piruie naiul lui Dinicu. DELAVRANCEA, la TDRG.
11. [Șăineanu, ed. VI] piruì v. a face rulade; pirue naiul. [Onomatopee].
12. [DOOM 3] piruit (rar) s. n.
13. [DOOM 2] piruit (rar) s. n.
14. [DOOM 3] pirui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 piruie, imperf. 3 pl. piruiau; conj. prez. 3 să piruie
15. [DOOM 2] pirui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 piruie, imperf. 3 sg. piruia; conj. prez. 3 să piruie
16. [DAR] piruit2 s.n. (reg.) arat a doua oară pentru curățirea locului de pir.
17. [DAR] pirui, pirui, vb. IV (reg.) a ara a doua oară (pentru a curăța locul de pir).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL