1. [DEX '09] PIERZANIE s. f. (Pop.) 1. Moarte (năprasnică, violentă), ucidere în masă; primejdie de moarte, nenorocire, suferință mare, dezastru, prăpăd. 2. Decădere, degradare (morală); desfrâu, perdiție. – Pierde + suf. -anie.
2. [MDA2] pierzanie sf [At: (a. 1840), ap. TDRG / Pl: (rar) ~ii / E: pierde + -anie] 1-2 (Înv) Pieire (1-2). 3 Ucidere în masă Si: masacru, pierzare (3), (înv) piericiune (10), (reg) pieiște (3). 4 (Cu sens atenuat) Primejdie de moarte. 5 Nenorocire. 6 Suferință mare. 7 (Pop) Avort. 8 Decădere morală Si: desfrâu, perdiție, pierzare (14). 9 (Îvr) Pierdere (15).
3. [DLRLC] PIERZANIE s. f. 1. Pierdere de bunuri sau de vieți omenești; dezastru, prăbușire, prăpăd. V. pierdere. Poate ați aflat că și alte oștiri s-au petrecut pe aici, iar acum le albesc ciolanele pe cîmpuri. Pierzania altora au nu v-au dat de gîndit? C. PETRESCU, R. DR. 10. 2. Desperare, durere, suferință. S-a ridicat nenorocitul, luminat în pierzania lui de razele nădejdii. CARAGIALE, O. III 44. 3. Decădere, degradare (fizică și morală); desfrîu, perdiție. Tren de lux... Tren de pierzanie. Plin de jucători de ruletă. SEBASTIAN, T. 205.
4. [DOOM 3] pierzanie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. pierzania (desp. -ni-a), g.-d. pierzanii, art. pierzaniei
5. [DOOM 2] pierzanie (pop.) (-ni-e) s. f., art. pierzania (-ni-a), g.-d. pierzanii, art. pierzaniei
6. [IVO-III] pierzanie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL