1. [DEX '09] PIERSICA, piersic, vb. I. Tranz. (Pop.) A bate tare pe cineva; p. restr. a urzica, a bășica. – V. piersică.
2. [MDA2] pierseca v vz piersica
3. [MDA2] piersica vt [At: POLIZU / V: ~seca / Pzi: piersic / E: piersică] 1 (Pop; c. i. oameni, copii) A lovi, a bate tare, provocându-i umflături, bășici pe corp. 2 (Prc) A urzica, a bășica cu o plantă urticantă.
4. [Șăineanu, ed. VI] piersicà v. fam. a bate strașnic. [Lit. a bate piersic: cf. a bate măr].
5. [Scriban] 2) pĭérsic, a -á v. tr. (d. pĭersică s. f., ca și măr din „a bate măr”). Munt. vest. Fam. Bat măr, lovesc pe cineva lăsîndu-l vînătăĭ (cam ca pe coaja persicelor și merelor lovite): fugițĭ, că vă pĭersic (CL. 1910, 543). V mecesc.
6. [DOOM 3] piersica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. piersic, 2 sg. piersici, 3 piersică; conj. prez. 1 sg. să piersic, 3 să piersice
7. [DOOM 2] piersica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 piersică
8. [DER] piersica (piersic, piersicat), vb. – A lovi, a bate tare. – Var. pierseca. Lat. persĕcāre „a extermina” (Bogrea, Dacor., I, 249; REW 6425a; Rosetti, I, 170). Der. din piersică (Tiktin; Spitzer, Dacor., III, 654; cf. Bogrea, Dacor., IV, 841) nu e probabilă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL