1. [DEX '09] PIEDIN, piedine, s. n. Totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze, care rămân nețesute și se taie când pânza este scoasă de pe războiul de țesut. – Lat. *pedinus.
2. [MDA2] piedin sn [At: CLEMENS, ap. DLR / Pl: ~ne / E: ml *pedinus] (Pop) Totalitate a firelor de urzeală de la capătul pânzei, care rămân nețesute și care se taie când se scoate pânza din război Si: (pop) uruior.
3. [DEX '98] PIEDIN, piedine, s. n. (Pop.) Totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze, care rămân nețesute și se taie când pânza este scoasă de pe războiul de țesut. – Lat. *pedinus.
4. [Scriban] pĭédin n., pl. e (alb. pedim, cĭucure, saŭ lat. *pĕdinus, d. pes, pĕdis, picĭor). Vest. Frîmbie, uriĭoc, fire rămase nețesute la capătu uneĭ stofe.
5. [CADE] ❍ CHIEDIN = PIEDIN.
6. [CADE] URIOC, URUIOC sm. = PIEDIN: Foaie verde busuioc, Am ajuns la uruioc (PAMF.); cînd se isprăvește pînza, să împărți uruioc la ori-cine, ca să te scoată pe lumea ailaltă din războiu (GOR.) [srb. urivak].
7. [DOOM 3] piedin (desp. pie-) s. n., pl. piedine
8. [DOOM 2] piedin (pie-) s. n., pl. piedine
9. [DER] piedin (-ni), s. m. – Primele fire de urzeală nețesute. – Var. piedin, s. n., chiedin. Mr., megl. piadin. Lat. *pĕdĭnus, de la pĕdem (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 881-5; Pușcariu 1307; Candrea-Dens., 1378; REW 6354), cf. it. pedano, pedene, penero, sicil. pédinu. Alb. pedim pare să provină din rom. (Jokl, RF, II, 246).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL