1. [MDA2] pictare sf [At: DN2 / Pl: ~tări / E: picta] 1 Reproducere a unor imagini, modele, pe pânză sau pe alt suport, cu ajutorul culorilor. 2 Îndeletnicire cu pictura. 3 Executare a unor tablouri în culori. 4 (Dep) Fardare exagerată. 5 (Pan) Caracterizare sugestivă prin cuvinte a unor situații, stări sufletești, personaje, în sfera beletristică. 6 (Pex) Analizare. 7 (Rar) Prezentare într-o lumină defavorabilă a unor persoane.
2. [DN] PICTARE s.f. Acțiunea de a picta și rezultatul ei; zugrăvire. [< picta].
3. [DEX '09] PICTA, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc., cu ajutorul pensulei și al culorilor; a zugrăvi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a împodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. și depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări; a descrie, a zugrăvi. – Din pictor și pictură (derivat regresiv).
4. [MDA2] picta vt [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / E: drr pictor] 1 (C. i. imagini, modele folosite) A reproduce, a reprezenta pe pânză, pe hârtie, pe sticlă etc. cu ajutorul pensulei și al culorilor Si: a zugrăvi, (înv) a pictura (1), (reg) a pângăli. 2 (Fșa) A face o pictură. 3 A se îndeletnici cu pictura. 4 (C. i. materialul pe care se execută pictura) A acoperi cu picturi Si: (înv) a pictura (2). 5 vr (Fam; dep; d. femei) A se farda exagerat Si: (reg) a se boi, a se sulemeni. 6 (C. i. opera de artă executată) A crea, a realiza cu mijloacele specifice picturii Si: (reg) a pângăli. 7 (Pan; c. i. ființe, situații, întâmplări, stări sufletești) A caracteriza sugestiv prin cuvinte, în sfera beletristică Si: a descrie, a zugrăvi. 8 (Pex) A analiza. 9 (Rar; c. i. oameni) A prezenta într-o lumină defavorabilă, defăimătoare.
5. [DLRLC] PICTA, pictez, vb. I. Tranz. A reprezenta prin culori o ființă, un obiect, un peisaj etc. pe hîrtie, pe pînză, pe pereți etc.; a zugrăvi. În definitiv, nu văd de ce nu ai putea picta aceste tablouri? CAMIL PETRESCU, N. 106. ♦ Fig. A înfățișa plastic prin cuvinte; a descrie. Cu mult simț al adevărului istoric autorul pictează figura bătrînului muncitor.
6. [DN] PICTA vb. I. tr. A zugrăvi, a înfățișa în culori, pe pînză, pe zid etc. o ființă, un peisaj etc. [Cf. lat. pictum < pingere].
7. [MDN '00] PICTA vb. tr. a executa o pictură. (< pictură)
8. [Șăineanu, ed. VI] pictà v. a reprezenta un obiect prin linii și prin colori: a picta un peizaj, un om.
9. [Scriban] *pictéz v. tr. (d. lat. pictum, supinu luĭ pingere, a picta, din răd. pig, pag, pug, fig, care înseamnă a înfige și de unde vine și deping, împing, împung, înfig). Reprezent pin colorĭ, zugrăvesc: a picta o persoană, un peizaj. V. boĭesc.
10. [DOOM 3] picta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pictez, 3 pictează; conj. prez. 1 sg. să pictez, 3 să picteze
11. [DOOM 2] picta (a ~) vb., ind. prez. 3 pictează
12. [DER] picta (pictez, pictat), vb. – A zugrăvi, a face o pictură. Lat. *pictare (sec. XIX), dubletul lui păta. – Der. pictor, s. m. din lat. pictor (sec. XIX); pictură, s. f., după it. pittura; pictural, adj., din fr. pictural.
13. [Argou] picta, pictez I v. t. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură, cu creion de sublimat. II v. r. (peior. – d. femei) a se farda exagerat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL