Definiție și ce înseamnă picta

1. [DEX '09] PICTA, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc., cu ajutorul pensulei și al culorilor; a zugrăvi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a împodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. și depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări; a descrie, a zugrăvi. – Din pictor și pictură (derivat regresiv).

2. [MDA2] picta vt [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / E: drr pictor] 1 (C. i. imagini, modele folosite) A reproduce, a reprezenta pe pânză, pe hârtie, pe sticlă etc. cu ajutorul pensulei și al culorilor Si: a zugrăvi, (înv) a pictura (1), (reg) a pângăli. 2 (Fșa) A face o pictură. 3 A se îndeletnici cu pictura. 4 (C. i. materialul pe care se execută pictura) A acoperi cu picturi Si: (înv) a pictura (2). 5 vr (Fam; dep; d. femei) A se farda exagerat Si: (reg) a se boi, a se sulemeni. 6 (C. i. opera de artă executată) A crea, a realiza cu mijloacele specifice picturii Si: (reg) a pângăli. 7 (Pan; c. i. ființe, situații, întâmplări, stări sufletești) A caracteriza sugestiv prin cuvinte, în sfera beletristică Si: a descrie, a zugrăvi. 8 (Pex) A analiza. 9 (Rar; c. i. oameni) A prezenta într-o lumină defavorabilă, defăimătoare.

3. [DLRLC] PICTA, pictez, vb. I. Tranz. A reprezenta prin culori o ființă, un obiect, un peisaj etc. pe hîrtie, pe pînză, pe pereți etc.; a zugrăvi. În definitiv, nu văd de ce nu ai putea picta aceste tablouri? CAMIL PETRESCU, N. 106. ♦ Fig. A înfățișa plastic prin cuvinte; a descrie. Cu mult simț al adevărului istoric autorul pictează figura bătrînului muncitor.

4. [DN] PICTA vb. I. tr. A zugrăvi, a înfățișa în culori, pe pînză, pe zid etc. o ființă, un peisaj etc. [Cf. lat. pictum < pingere].

5. [MDN '00] PICTA vb. tr. a executa o pictură. (< pictură)

6. [Șăineanu, ed. VI] pictà v. a reprezenta un obiect prin linii și prin colori: a picta un peizaj, un om.

7. [Scriban] *pictéz v. tr. (d. lat. pictum, supinu luĭ pingere, a picta, din răd. pig, pag, pug, fig, care înseamnă a înfige și de unde vine și deping, împing, împung, înfig). Reprezent pin colorĭ, zugrăvesc: a picta o persoană, un peizaj. V. boĭesc.

8. [DOOM 3] picta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pictez, 3 pictează; conj. prez. 1 sg. să pictez, 3 să picteze

9. [DOOM 2] picta (a ~) vb., ind. prez. 3 pictează

10. [DER] picta (pictez, pictat), vb. – A zugrăvi, a face o pictură. Lat. *pictare (sec. XIX), dubletul lui păta. – Der. pictor, s. m. din lat. pictor (sec. XIX); pictură, s. f., după it. pittura; pictural, adj., din fr. pictural.

11. [DFL] Dieffenbachia picta Schott. Specie cu frunze de culori variabile, cu pete și striuri, argintii și crem, atît de-a lungul nervurilor cît și între nervuri; sînt lat-ovat-lanceolate cu lamina cordiformă la bază și de cîteva ori mai mare decît pețiolul. Tulpină cca 95 cm înălțime.

12. [DFL] Maxillaria picta Hook. Specie care înflorește iarna-primăvara. Flori (petale galbene sau albe-gălbui cu dungi roșii-maronii, label trilobat, alb sau alb-gălbui cu pete roșii) lung-pedunculate. Frunze cu vîrf bont, cca 26-28 cm lungime.

13. [DFL] Schismatoglottis picta Schott. Specii ale căror frunze au lamina ovat-cordiformă, pînă la 30 cm lungime și 12 cm lățime, verde-proaspăt, între nervuri dungi albastre-albicioase. Plantă cu rizom, pețioli 30 cm lungime, verzi-mat.

14. [Argou] picta, pictez I v. t. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură, cu creion de sublimat. II v. r. (peior. – d. femei) a se farda exagerat.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] PICOSECUNDĂ, picosecunde, s. f. (Fiz.) A 10-12 parte dintr-o secundă. – Din […]
1. [DEX '09] PICOTA vb. I v. picoti. 2. [MDA2] picota v vz picoti 3. […]
1. [DEX '09] PICOTAJ, picotaje, s. n. (Min.) Consolidarea rocilor din galerii cu ajutorul picoților. […]
1. [MDA2] picotare sf vz picotire 2. [DEX '09] PICOTA vb. I v. picoti. 3. […]
1. [DEX '09] PICOTEALĂ, picoteli, s. f. Faptul de a picoti; starea celui care picotește; […]
1. [DEX '09] PICOTIRE s. f. Faptul de a picoti. – V. picoti. 2. [MDA2] […]
1. [MDA2] picou sn [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr picot] 1 Colț […]
[MDN '00] PICPOCHET s. m. hoț de buzunare. (< fr. pickpockeet) Sursă: DEX online sub […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro