1. [DEX '09] PEDESTRAȘ, pedestrași, s. m. (Înv. și pop.) Infanterist. – Pedestru + suf. -aș.
2. [MDA2] pedestraș [At: SIMION DASC., ap. LET. 262 / V: (îvr) peze~ / Pl: ~i / E: pedestru + -aș] (Înv) 1-2 sm, am (Persoană) care se deplasează sau călătorește pe jos Si: (asr) pedestru (1-2). 3 sm Pieton. 4 sm Trecător. 5 sm (Mil; pop) Infanterist.
3. [DLRLC] PEDESTRAȘ, pedestrași, s. m. (În trecut, spre deosebire de călăreț, călăraș) Ostaș din armata pedestră, care se deplasează sau acționează pe jos; infanterist, pedestru (2). Pedestrașii se aruncară asupra zidului cu atîta furie... încît garnizoana turcă nu avuse nici timpul, nici curagiul de a respinge turbatul asalt. HASDEU, I. V. 103. În sfîrșit venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167. Patruzeci de călărași Cu cai de se sparg de grași, Pedestrași cincizeci și nouă, Oaste-nfocată și nouă. TEODORESCU, P. P. 179.
4. [Șăineanu, ed. VI] pedestraș m. pedestru: patru mii pedestrași cu puști BĂLC.
5. [Scriban] pedestráș m. (d. pedestru). Soldat pedestru, infanterist. – Vechĭ și „pieton”.
6. [MDA2] pezestraș sm vz pedestraș
7. [DOOM 3] pedestraș (înv., pop.) s. m., pl. pedestrași
8. [DOOM 2] pedestraș (înv., pop.) s. m., pl. pedestrași
9. [DAR] pedestraș, pedestrași, s.m. (înv. și pop.) 1. infanterist, soldat care merge pe jos; pedestru. 2. persoană care merge pe jos; pieton. 3. (adj.) de infanterie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL