1. [DEX '09] PEDESTRIME, pedestrimi, s. f. (Înv. și pop.) Infanterie; unitate, mulțime de infanteriști. – Pedestru + suf. -ime.
2. [MDA2] pedestrime sf [At: URECHE, L. 80 / V: (îvr) peze~ / Pl: ~mi / E: pedestru + -ime] (Mil; îvp; csc) Infanterie.
3. [DLRLC] PEDESTRIME s. f. (În trecut) Oaste care se deplasează și luptă pe jos; infanterie. Alaiul se orîndui astfel: întîi venea pedestrimea, apoi calul lui Făt-Frumos... și apoi călărimea. ISPIRESCU, L. 197. Pedestrime la strîmtoare și călărime la șes. HASDEU, R. V. 85. Pedestrimea moldovenilor se rînduia în gloate adînci. BĂLCESCU, O. 1125.
4. [Șăineanu, ed. VI] pedestrime f. militari pedeștri.
5. [Scriban] pedestríme f. (d. pedestru). Armată pe jos, infanterie.
6. [MDA2] pezestrime sf vz pedestrime
7. [DOOM 3] pedestrime (înv., pop.) s. f., g.-d. art. pedestrimii; pl. pedestrimi
8. [DOOM 2] pedestrime (înv., pop.) s. f., g.-d. art. pedestrimii; pl. pedestrimi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL