1. [DEX '09] PARONIMIE, paronimii, s. f. Însușirea a două sau a mai multor cuvinte de a fi paronime; situația, relația în care se află mai multe paronime. – Din fr. paronymie.
2. [MDA2] paronimie sf [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr paronymie] 1 Însușire a două sau mai multe cuvinte de a fi paronime. 2 Situație în care se află mai multe paronime.
3. [DLRLC] PARONIMIE, paronimii, s. f. Însușirea a două sau mai multe cuvinte de a fi paronime.
4. [DN] PARONIMIE s.f. Calitatea a două sau mai multe cuvinte de a fi paronime. [Gen. -iei / < fr. paronymie].
5. [MDN '00] PARONIMIE s. f. calitatea a două sau mai multe cuvinte de a fi paronime. (< fr. paronymie)[1]
6. [Scriban] *paronimíe f. (vgr. paronymia). Calitatea de a fi paronim.
7. [DOOM 3] paronimie (desp. pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronimia, g.-d. art. paronimiei; pl. paronimii, art. paronimiile (desp. -mi-i-)
8. [DOOM 2] !paronimie (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronimia, g.-d. art. paronimiei; pl. paronimii, art. paronimiile
9. [DTL] PARONIMIE s. f. (< fr. paronymie): calitate pe care o au două cuvinte de a fi paronime (v.); relația care se stabilește între două cuvinte paronime.
10. [DFS] paronimie, asemănare dintre paronime.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL