1. [DEX '09] PEDANTIC, -Ă, pedantici, -ce, adj. (Înv.) Pedant (1). – Pedant + suf. -ic.
2. [MDA2] pedantic, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: pedant + -ic] (Înv) 1-3 Pedant (1, 3, 5).
3. [DLRLC] PEDANTIC, -Ă, pedantici, -e, adj. (Învechit) Pedant1. Profesorul rămase înlemnit. Sfîrșind, am urmat în tonul pedantic cu care îmi vorbise el. NEGRUZZI, S. I 12. Ceea ce nu se prețuiește, în Moldova mai cu seamă, sînt sistemele pedantice și eronate. RUSSO, S. 162.
4. [Scriban] *pedantésc, -éscă adj. (fr. pédantesque, d. it. pedantesco). De pedant: aer pedantesc, enumerațiune pedantescă. – Și pedántic adj. și adv. (formațiune rom. saŭ poate după germ. pedantisch).
5. [DOOM 3] pedantic (înv.) adj. m., pl. pedantici; f. pedantică, pl. pedantice
6. [DOOM 2] pedantic (înv.) adj. m., pl. pedantici; f. pedantică, pl. pedantice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL