1. [DEX '09] PARMAC, parmaci, s. m. Par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcții deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). – Din tc. parmak.
2. [MDA2] parmac1, ~ă [At: (a. 1715) ȘIO II1, 284 / V: (reg) părâmaci, pârm~ / Pl: ~aci, ~ace / E: tc parmak] 1 sm (Înv) Grilaj. 2 sm (Înv) Balustradă. 3 sm Par1 sau stâlp de susținere folosit la diverse construcții deschise, prispe, pridvoare, garduri etc. 4 sm (Reg) Par1 gros care se trece prin urechile hârdăului pentru ca acesta să poată fî transportat de două persoane. 5 sm (Olt) Ciomag mare. 6 sm (Rar) Bastonaș. 7 sf (Reg) Greblă mică aplicată la coasă, ca să așeze în brazdă grânele sau iarba când se cosește Si: (reg) hreapcă.
3. [MDA2] parmac2 sn vz palmac
4. [DLRLC] PARMAC, parmaci, s. m. 1. Par gros sau stîlp folosit în diverse construcții (prispe, pridvoare etc.). V. balustru. [Pe murg] afară că mi-l scotea, De parmac că mi-l lega. La TDRG. 2. (Regional) Băț gros care se trece prin urechile hîrdăului pentru ca acesta să poată fi cărat de doi oameni.
5. [Șăineanu, ed. VI] parmac n. par care sprijină coastele stâlpilor unei case țărănești: de căpăstru mi-l trăgea, de parmac că mi-l lega POP. [Turc. PARMAK, zâbrea].
6. [Scriban] parmác m. (turc. parmak, deget, gratie; ngr. parmáki. V. palmac). Gratie de lemn la gard, par. Gard de parmacĭ, parmaclîc.
7. [DEX '09] PALMAC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă1 (1). – Din tc. parmak (după palmă1).
8. [MDA2] palmac smn [At: CAT. MAN. II, 231 / V: parm~ / Pl: ~aci, ~ace / E: tc pamak, ctm palmă1] Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,484 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă1 (50).
9. [MDA2] pârmac sm vz parmac1[1]
10. [DLRLC] PALMAC, palmace, s. n. (Mold.) Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 3,484 cm și echivalînd cu a opta parte dintr-o palmă. [Din cal] mai rămăsese coșul gol al coastelor și cîteva palmace de piele întinsă pe cap și pe spinare. MIRONESCU, S. A. 120. Neabătîndu-mă adică din cale cu un palmac măcar la dreapta sau la stînga, mă întorsei pe același drum la întăriturile mele. HOGAȘ, M. N. 183. Am văzut că era un abecedar cu slove de-un palmac de mari. NEGRUZZI, S. I 7. Palmac de pămînt (sau de moșie) = suprafață mică de pămînt cultivabil. Pe palmacul lui de pămînt trebuia să-și ridice fiecare vitele și plozii. GALAN, Z. R. 89. Și tu vrei să pui bir pe pămînt? – Vreu, cu atît mai mult că n-am nici un palmac de moșie. ALECSANDRI, T. 1660.
11. [Șăineanu, ed. VI] palmac n. Mold. veche măsură echivalând cu ⅛ dintr’o palmă. [Identic cu parmac, influențat de palmă].
12. [Scriban] palmác n., pl. e (din parmac, infl. de palmă). A opta parte din palmă (V. stînjen). – În Suc. (rev. I. Crg. 13, 152) farmac. În Vs. fermac: nu-ĭ daŭ nicĭ un fermac, nu-ĭ daŭ nimic!
13. [DOOM 3] parmac s. m., pl. parmaci
14. [DOOM 2] parmac s. m., pl. parmaci
15. [DOOM 3] palmac s. n., pl. palmace
16. [DOOM 2] palmac s. n., pl. palmace
17. [DER] parmac (parmaci), s. m. – 1. Grilaj, balustradă. – 2. Stîlp. – Mr. părmache, megl. părmaț. Tc. parmak „deget” și „bară de fier” (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Lokotsch 1636; Ronzevalle 57), cf. ngr. παρμάϰι, alb., bg., sb. parmak și de asemeni palmac. – Der. părmăcui, vb. (a întări cu parmaci, a îngrădi); parmaclîc, s. n. (balustradă, parapet), din tc. parmaklik, cf. ngr. παρμαϰλίϰια, bg., sb. parmakluk. E dubletul lui pîrmac, s. n. (Olt., par), din sb. parmak.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL