1. [DEX '09] BALUSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balustră s. f.] – Din fr. balustre.
2. [MDA2] balustru sm [At: ODOBESCU, S. II, 504 / V: ~tră / Pl: ~uștri / E: fr balustre] 1 Stâlp (mic) de lemn, de piatră etc. care, împreună cu alții la fel, formează o balustradă. 2 Compas special folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici.
3. [DEXI] balústru s.m. 1 Fiecare dintre stîlpii (de lemn, de beton, de piatră etc.) ai unei balustrade. 2 Parte laterală a capitelului ionic. 3 Compas special pentru trasarea cercurilor foarte mici. ◇ Compas cu balustru v. compas. • pl. -ștri. și balústră s.f. /<fr. balustre; cf. it. balaustro.
4. [CADE] *BALUSTRU (pl. -tre) sn. 1 💒 Stîlpușor de piatră sau de lemn sculptat sau rotunjit la strung, mai umflat în partea de mijloc, și din care, așezîndu-se mai multe unele lîngă altele, se alcătuește o balustradă, parmac (🖼 334); în monumentele construite în epoca Renașterii, se găsesc balustre de forme variate, unele chiar dreptunghiulare și împodobite pe față cu diverse sculpturi de toată frumusețea (🖼 335) ¶ 2 👉 COMPAS. [fr.].
5. [DEX '84] BALUSTRU, baluștri, s. m. 1. Stîlp de balustradă sau de parmaclîc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balustră s. f.] – Din fr. balustre.
6. [DLRLC] BALUSTRU, baluștri, s. m. Fiecare dintre stîlpii mici (de lemn, de piatră etc.) fasonați (adesea în formă de popic) și formînd împreună o balustradă sau un parmaclîc (la o scară, la un balcon, împrejurul unei clădiri etc.), V. parmac. Variantă: balustră, balustre (ODOBESCU, S. II 504), s. f.
7. [DLRM] BALUSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stîlpii mici (de lemn, de piatră etc.) fasonați care formează împreună o balustradă sau un parmalîc. 2. Compas alcătuit dintr-un braț care se poate roti în jurul axei reprezentate de celălalt braț, folosit pentru trasarea cercurilor cu rază foarte mică. [Var.: balustră s. f.] – Fr. balustre.
8. [DN] BALUSTRU s.m. 1. Stîlp scurt care face parte dintr-o balustradă. 2. Compas special, folosit la trasarea circumferințelor cu rază foarte mică. [Pl. -uștri, var. balustră s.f. / < fr. balustre].
9. [MDN '00] BALUSTRU s. m. 1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă. 2. parte laterală a capitelului ionic. 3. compas pentru trasarea circumferințelor de diametru mic. (< fr. balustre)
10. [Scriban] *balústru m. (fr. balustre, d. it. balaústro). Arh. Stîlpușor elegant din care se compune o balustradă.
11. [DEX '09] BALUSTRĂ s. f. v. balustru.
12. [MDA2] balustră sf vz balustru
13. [DEXI] balústră s.f. v. balustru.
14. [DN] BALUSTRĂ s.f. v. balustru.
15. [DOOM 3] balustru s. m., art. balustrul; pl. baluștri, art. baluștrii
16. [DOOM 2] balustru s. m., art. balustrul; pl. baluștri, art. baluștrii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL