1. [DEX '09] PARCURA vb. I v. parcurge.
2. [DEX '09] PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcura vb. I] – Din fr. parcourir (după curge).
3. [MDA2] parcura v vz parcurge
4. [MDA2] parcurge vt [At: GHICA, A. 52 / V: (înv) perc~, (cscj) ~ra[1] / Pzi: parcurg / E: ctm fr parcourir + rom curge] 1 (C. i. spații, distanțe etc.) A circula pe toată întinderea, în diverse sensuri, de la un capăt la altul. 2-3 (Pgn) A merge până la capăt. 4-5 (Fig) A privi succesiv și repede. 6 A citi repede și superficial. 7 A răsfoi. 8 (Pgn) A citi.
5. [MDA2] percurge v vz parcurge
6. [DLRLC] PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la drumuri sau distanțe) A străbate (de la un capăt la altul). Același ceas... măsura și pașii celor ce parcurgeau cei cîțiva metri ai foaierului. CAMIL PETRESCU, N. 14. Se urcă în avion să parcurgă cinci sute de kilometri în două ore. C. PETRESCU, Î. II 268. 2. A trece cu privirea peste ceva; a citi în treacăt, în grabă, a răsfoi (o carte, un ziar). Parcurse distrat, cu ochii, calea-laptelui, boltită de-a curmezișul cerului. C. PETRESCU, Î. I 18. – Forme gramaticale: perf. s. parcursei, part. parcurs. – Variante: (învechit) percure (I. IONESCU, M. 65) vb. III, parcura (GHICA, A. 52) vb. I.
7. [DLRLC] PERCURE vb. III v. parcurge.
8. [DN] PARCURGE vb. III. tr. 1. A străbate (un drum, o distanță). 2. A citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. [P.i. -curg, perf. s. -cursei, part. -curs. / după fr. parcourir].
9. [MDN '00] PARCURGE vb. tr. 1. a străbate (un drum, o distanță). 2. a citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. (după fr. parcourir)
10. [Șăineanu, ed. VI] percurge v. 1. a străbate; 2. fig. a examina în treacăt: a percurge o carte.
11. [Scriban] *parcúrg, -cúrs, V. percurg.
12. [Scriban] *percúrg, -cúrs, a -cúrge v. tr. (d. curg, după lat. percúrrere și fr. parcourir). Străbat mergînd, curgînd: a percurge o țară, trenu percurge linia cu mare ĭuțeală, glonțu percurge aeru, rîu percurge județu. Străbat cu ochiĭ citind ĭute, răsfoĭesc: a percurge o curte. – Și parcurg (după fr.).
13. [DOOM 3] parcurge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcurg, 3 sg. parcurge, perf. s. 1 sg. parcursei, 1 pl. parcurserăm, m.m.c.p. 1 pl. parcurseserăm; conj. prez. 1 sg. să parcurg, 3 să parcurgă; ger. parcurgând; part. parcurs
14. [DOOM 2] parcurge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcurg, 1 pl. parcurgem, perf. s. 1 sg. parcursei, 1 pl. parcurserăm; ger. parcurgând; part. parcurs
15. [MDO] parcurge
16. [IVO-III] parcurge, -rs prt.
17. [DER] parcurge (parcurg, parcurs), vb. – A străbate, a merge. – Var. parcurge. Fr. parcourir, adaptat la conjug. lui a curge. – Der. parcurs (var. percurs), s. n. (distanță străbătută).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL