1. [MDA2] palțău sn [At: LB / V: ~țauă sf, păl~ / Pl: ~ăie / E: mg pálca] 1 (Trs) Par1 (1). 2 (Trs) Nuia. 3 (Trs) Băț. 4 (Trs) Lambă la crucea căruței. 5 (Reg) Băț din interiorul știubeiului, pe care albinele își construiesc faguri Si: (reg) pretce. 6 (Trs) Băț împodobit cu funde de diferite culori, folosit de staroste la nunți. 7 (Reg) Cheie de fier cu care se desfac șuruburile la căruță.
2. [MDA2] palțauă sf vz palțău
3. [MDA2] pălțău sn vz palțău
4. [DAR] palțău, palțăie, s.n. (reg.) 1. par; nuia, vargă, băț. 2. cheie de fier cu care se desfac șuruburile căruței.
5. [DRAM 2021] palțắu, palțauă, s.n. (reg.) 1. Botă ceremonială folosită de chemătorii la nuntă. 2. Bucată de fier care strânge șiștorii (la morile de apă, în Chioar). – Din magh. pálca „băț, baghetă” (MDA) + suf. -ău.
6. [DRAM 2015] palțău, palțauă, s.n. – (reg.) 1. Bâtă (D. Pop, 1978). 2. Botă de chemători. 3. Bucată de fier care strânge șiștorii (la morile de apă, în Chioar). – Din magh. pálca „băț, baghetă” (Felecan, 1983; MDA) + suf. -ău.
7. [DRAM] palțău, -auă, s.n. – 1. Bâtă (D. Pop 1978). Botă de chemători. 2. Bucată de fier care strânge șiștorii (la morile de apă, în Chioar). – Din magh. pálca „băț, baghetă” (Felecan 1983).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL