1. [DEX '09] PALPARE, palpări, s. f. Acțiunea de a palpa și rezultatul ei; palpație. – V. palpa.
2. [MDA2] palpare sf [At: DM / Pl: ~pări / E: palpa] 1 Atingere ușoară cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă și de consistență, sensibilitatea unor țesături sau organe și pentru a putea stabili diagnosticul Si: (rar) palpație (1), (înv) pipăire. 2 Examinare a suprafeței unor obiecte, cu mâna sau cu palpatorul Si: (rar) palpație (2).
3. [DLRLC] PALPARE, palpări, s. f. Acțiunea de a palpa; examinare a unui bolnav prin atingerea sau apăsarea cu mîna a corpului.
4. [DN] PALPARE s.f. Acțiunea de a palpa și rezultatul ei; (spec.; med.) examinare prin pipăire a anumitor părți ale corpului; palpație. [< palpa].
5. [DEX '09] PALPA, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper.
6. [MDA2] palpa vt [At: BARCIANU / Pzi: ~pez / E: fr palper] 1 (C. i. părți ale corpului) A atinge ușor cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă și de consistență, sensibilitatea unor țesături sau organe și pentru a putea stabili diagnosticul Si: a pipăi. 2 (C. i. suprafața unor obiecte) A examina gradul de netezime, cu mâna sau cu palpatorul (2).
7. [MDA2] pâlpără sf vz pârpor1
8. [MDA2] pârpară sf vz pârpor1
9. [MDA2] pârpără sf vz pârpor1
10. [MDA2] pârpâr sm vz pârpor1
11. [MDA2] pârpâră[1] sf vz pârpor1
12. [MDA2] pârpor1, ~ă [At: CIHAC, II, 246 / V: (reg) pâlpără sf, ~pară sf, ~pără sf, ~pâr, ~pâră sf (Pl: ~peri), ~ă sf, ~pur / A și: pârpor / Pl: ~i, ~e / E: srb prpor] 1 sms Cenușă udă din ciubărul în care se opăresc rufele. 2 sms Soluție preparată din sodă caustică dizolvată în apă. 3 sms (Olt) Tăciune stins cu apă, folosit, în medicina populară, la vindecarea rănilor provocate de înțepătura cu un cui. 4 sn (Olt; Mol) Foc de paie. 5 sf (Îe) A trece prin (sau printr-o) ~ă A trece prin împrejurări grele, prin emoții. 6 sn (Îe) Își dă (sau își face) ~ul Se spune despre cineva care este foarte schimbător. 7 smf (Lsg; reg) Căldură. 8 smf (Reg) Arșiță. 9 smf (Ban) Pojar. 10 sf (Fig) Agitație. 11 sf (Fig) Zbucium. 12 sf (Fig) Entuziasm. 13 sn (Reg) Mana viței de vie. 14 sf (Reg; șîs pârpără de ploaie) Aversă. 15 a (Olt; Mol; d. oameni) Care nu rezistă la frig Si: plăpând.
13. [MDA2] pârporă sf vz pârpor1
14. [MDA2] pârpur1 sm vz pârpor1
15. [DEX '98] PALPA, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav atingându-i sau apăsându-i ușor o regiune a corpului cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă și de consistență, sensibilitatea etc. unor țesuturi sau organe și pentru a putea stabili diagnosticul. 2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper.
16. [DLRLC] PALPA, palpez, vb. I. Tranz. A atinge sau a apăsa cu mîna corpul unui bolnav, pentru a putea pune diagnosticul. ♦ A examina cu mîna sau cu un instrument special gradul de netezime a suprafeței unui obiect.
17. [DLRLC] PÎLPĂRĂ s. f. v. pîrpără.
18. [DLRLC] PÎRPĂRĂ, pîrpăre, s. f. 1. Foc, căldură. ♦ Fig. Stare de neliniște, de neastîmpăr; agitație. ◊ Expr. A da în pîrpăra însuratului v. da3 (II 9). 2. Răbufneală de vînt (v. rafală); ropot de ploaie (v. aversă). Din cînd în cînd cîte o pîrpără de ploaie mășcată izbea geamurile. La TDRG. (În forma pîlpără) Cîte o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo, nu numai pe cele galbene și uscate, dar chiar pe cele mai verzui. CONTEMPORANUL, VI 289. – Variantă: pîlpără s. f.
19. [DLRM] PÎRPĂRĂ, pîrpăre, s. f. 1. Foc, căldură. ♦ Fig. Stare de neliniște, de neastîmpăr; agitație. 2. Ropot, aversă (de ploaie, de zăpadă etc.); rafală (de vînt). [Var.: pîlpără s. f.] – Sb. prpor.
20. [DN] PALPA vb. I. tr. 1. A pipăi. ♦ A examina prin pipăire (atingere sau apăsare) cu mîna anumite părți ale corpului, organe etc. 2. (Tehn.) A verifica gradul de netezime al suprafeței unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mîna. [< fr. palper, cf. it., lat. palpare].
21. [MDN '00] PALPA vb. tr. 1. a pipăi. ◊ a examina prin pipăire cu mâna anumite părți ale corpului, organe etc. 2. (tehn.) a verifica gradul de netezire al suprafeței unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mâna. (< fr. palper, lat. palpare)
22. [Scriban] *palpéz v. tr. (lat. palpo, -áre). Pipăĭ.
23. [Scriban] pîlpără, V. pîrpără.
24. [Scriban] pîrpără f., pl. erĭ (aceĭașĭ răd. ca și pîrpăriță. Cp. cu bîlbără, dîrdoră, țîrțără. Est. Răpăĭală, ploaĭe scurtă și violentă. Fig. Zbucĭum, agitațiune: în pîrpăra lupteĭ. – Și pîlpără.
25. [DOOM 3] palpare s. f., g.-d. art. palpării; pl. palpări
26. [DOOM 2] palpare s. f., g.-d. art. palpării; pl. palpări
27. [DOOM 3] palpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. palpez, 3 palpează; conj. prez. 1 sg. să palpez, 3 să palpeze
28. [DOOM 2] palpa (a ~) vb., ind. prez. 3 palpează
29. [DE] PALPÁRE (< palpa) s. f. 1. Procedeu de examinare clinică a bolnavului, făcut de către medic printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații normale sau anormale, a unor formațiuni patologice etc. 2. (TEHN.) Examinare a suprafețelor unui corp solid, cu mâna sau cu un palpator, pentru a se verifica netezimea lor după prelucrare (fină).
30. [DAR] pârpără s.f. (reg.; înv.) 1. ploaie cu bășici. 2. dârdoră, zor.
31. [DAR] pârpor, -ă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj.) care nu rezistă la frig; plăpând. 2. (s.m.) cenușă udă din ciubărul în care se opăresc rufele; soluție din sodă caustică dizolvată în apă. 3. (s.m.) tăciune stins în apă, folosit la vindecarea înțepăturilor de cuie. 4. (s.m. și f.) foc de paie; căldură, arșiță, fierbințeală. 5. pojar. 6. (fig.) agitație, zbucium, avânt, entuziasm, înflăcărare. 7. (s.f.) mana viței de vie. 8. (s.f.) aversă de ploaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL