1. [DEX '09] ÎNFLĂCĂRARE s. f. Acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, pasiune. – V. înflăcăra.
2. [MDA2] înflăcărare sf [At: MACEDONSKI, O. I 161 / Pl: ~rări / E: înflăcăra] 1 (Fig) Ardoare. 2 Îmbujorare. 3 (Rar) Ardere cu flăcări.
3. [DLRLC] ÎNFLĂCĂRARE s. f. Acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, înfocare, entuziasm, pasiune, avînt. Oamenii muncii din țara noastră iubesc cu înflăcărare libertățile cucerite. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 13.
4. [DEX '09] ÎNFLĂCĂRA, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.
5. [MDA2] înflăcăra [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / Pzi: ~rez / E: în- + flacără] 1-2 vtr (Fig) A (se) aprinde Si: a (se) emoționa, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona. 3-4 vtr (Fig) (A face să capete sau) a căpăta culoarea flăcării Si: a (se) înroși, a (se) îmbujora. 5 vi (Rar) A arde în flăcări.
6. [DLRLC] ÎNFLĂCĂRA, înflăcărez, vb. I. Tranz. 1. A insufla avînt, a stîrni entuziasm; a entuziasma, a pasiona. Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Absol. Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35. Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31. ♦ Refl. A se aprinde, a se anima; a se pasiona, a se entuziasma. Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238. 2. A face să capete culoarea flăcării, a înroși, a împurpura. Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii. ▭ Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19. ◊ Refl. Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20. Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.
7. [Șăineanu, ed. VI] înflăcărà v. 1. a face să dea flacără, a aprinde; 2. a face flacără, a se aprinde; 3. fig. a excita, a irita.
8. [Scriban] înflăcăréz v. tr. (d. flacără. V. flăcărez). Fig. Aprind, învăpăĭez, entusiazmez, umplu de curaj: aceste vorbe înflăcărară armata.
9. [DOOM 3] înflăcărare s. f., g.-d. art. înflăcărării
10. [DOOM 2] înflăcărare s. f., g.-d. art. înflăcărării
11. [DOOM 3] înflăcăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înflăcărez, 3 înflăcărează; conj. prez. 1 sg. să înflăcărez, 3 să înflăcăreze
12. [DOOM 2] înflăcăra (a ~) vb., ind. prez. 3 înflăcărează
13. [IVO-III] înflăcărez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL