1. [DEX '09] PAINGINI vb. IV v. păienjeni.
2. [MDA2] paingini v vz păienjeni
3. [DLRLC] PAINGINI vb. IV v. împăienjeni.
4. [DEX '09] ÎMPĂIEJENA vb. I v. împăienjeni.
5. [DEX '09] ÎMPĂIENJENI, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăiejena vb. I, împăienjini, împăinjini, împăinjeni vb. IV] – În + păianjen.
6. [DEX '09] ÎMPĂIENJINI vb. IV v. împăienjeni.
7. [DEX '09] ÎMPĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.
8. [DEX '09] ÎMPĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.
9. [DEX '09] PAIAJEN s. m. v. păianjen.
10. [DEX '09] PAINGĂN s. m. v. păianjen.
11. [DEX '09] PAINJEN s. m. v. păianjen.
12. [DEX '09] PAINJENI vb. IV v. păienjeni.
13. [DEX '09] PĂIAJEN s. m. v. păianjen.
14. [DEX '09] PĂIANJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiajen, paiajen, painjen, paingăn, păinjen, păinjin, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. pajašina.
15. [DEX '09] PĂIENJENI, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjeni, păinjini, painjeni, paingini vb. IV] – Din păianjen.
16. [DEX '09] PĂINJEN s. m. v. păianjen.
17. [DEX '09] PĂINJENI vb. IV v. păienjeni.
18. [DEX '09] PĂINJIN s. m. v. păianjen.
19. [DEX '09] PĂINJINI vb. IV v. păienjeni.
20. [MDA2] împăiajena v vz împăienjeni
21. [MDA2] împăianjena v vz împăienjeni
22. [MDA2] împăiejena v vz împăienjeni
23. [MDA2] împăiejeni v vz împăienjeni
24. [MDA2] împăiejina v vz împăienjeni
25. [MDA2] împăienjăni v vz împăienjeni
26. [MDA2] împăienjena v vz împăienjeni
27. [MDA2] împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.
28. [MDA2] împăingina v vz împăienjeni
29. [MDA2] împângeni v vz împăienjeni
30. [MDA2] împânjăni v vz împăienjeni
31. [MDA2] împoijini v vz împăienjeni
32. [MDA2] paiajân sm vz păianjen
33. [MDA2] paiajen[1] sm vz păianjen
34. [MDA2] paiangăn sm vz păianjen
35. [MDA2] paiangen sm vz păianjen
36. [MDA2] paiangin sm vz păianjen
37. [MDA2] paiangină sf vz păianjen
38. [MDA2] paianjen sm vz păianjen
39. [MDA2] paianjin sm vz păianjen
40. [MDA2] paianjine sm vz păianjen
41. [MDA2] paiejân sm vz păianjen
42. [MDA2] paiejine[1] sm vz păianjen
43. [MDA2] paiengin sm vz păianjen
44. [MDA2] paiengine[1] sm vz păianjen
45. [MDA2] paienjen sm vz păianjen
46. [MDA2] paienjin sm vz păianjen
47. [MDA2] paienjine sm vz păianjen
48. [MDA2] paijăn sm vz păianjen
49. [MDA2] paingăn sm vz păianjen
50. [MDA2] paingân sm vz păianjen
51. [MDA2] paingen sm vz păianjen
52. [MDA2] paingin sm vz păianjen
53. [MDA2] paingine sm vz păianjen
54. [MDA2] painjen sm vz păianjen
55. [MDA2] painjeni v vz păienjeni
56. [MDA2] painjigă[1] sf vz păianjen
57. [MDA2] painjin[1] sm vz păianjen
58. [MDA2] painjină sf vz păianjen
59. [MDA2] painjine sm vz păianjen
60. [MDA2] painjini v vz păienjeni
61. [MDA2] pangin sm vz păianjen
62. [MDA2] panjan sm vz păianjen
63. [MDA2] panjen sm vz păianjen
64. [MDA2] panjene sm vz păianjen
65. [MDA2] panjin sm vz păianjen
66. [MDA2] panjine sm vz păianjen
67. [MDA2] panzân sm vz păianjen
68. [MDA2] paunj sm vz păianjen
69. [MDA2] paunjin sm vz păianjen
70. [MDA2] paunjine sm vz păianjen
71. [MDA2] paunșin[1] sm vz păianjen
72. [MDA2] păiagen sm vz păianjen
73. [MDA2] păiajen sm vz păianjen
74. [MDA2] păiajene sm vz păianjen
75. [MDA2] păiajin sm vz păianjen
76. [MDA2] păiajine sm vz păianjen
77. [MDA2] păiajun sm vz păianjen
78. [MDA2] păiangin sm vz păianjen
79. [MDA2] păianjen [At: PSALT. HUR. 33v/4 / V: (reg) paiangăn, paiangen, păiangin, paiangină sf paiajân, pai~, paianjin, paianjine, paiegine, paiejân, paiengin, paien~, paienjin, paienjine, paijăn, paingăn, paingân, paingen, paingin, paingine, pain~, painjină sf, painjine, pangin, panjan, pan~, panjene, panjin, panjine, panzân, paunj, paunjin, paunjine, paunșin, ~agen, ~ajen, ~ajene, ~ajin, ~ajine, ~ajun, păiejine, ~ngin, ~ne, ~jin, ~jini, păiejin, păienjin, păingăn, păingin, păinjâne, păinjen, păinjin, păunjăn, păunjen, poiajen, poiajin, poianjin, poiejin, poiejine, poienje, spaienjine / Pl: ~i, ~e / E: slv *паѭжина cf bg паяжина] 1 smf (Lpl) Grup de animale arahnide din ordinul araneidelor, caracterizate prin cefalotoracele cu patru perechi de picioare și două glande veninoase și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici prinse, de obicei, într-o pânză fină, țesută dintr-o substanță vâscoasă pe care o secretă. 2 sm (Ctc) Nemilos. 3 sm Inexorabil. 4 sm (Fig) Persoană care are caracterul unui păianjen. 5 sm (Pex; mpl) Păienjeniș (1). 6 sm (Pan; reg; în superstiții; îf painjină) Două fire de arnici negru care se pun cruciș peste mort, în sicriu, ca să nu se facă strigoi. 7 sm (Reg; mpl) Păhuie1 (3). 8 sm (Teh) Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea diferitelor piese de dimensiuni mici și de formă neregulată sau a bucăților de cablu rămase sau căzute în sondă. 9 sm (Spt) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 10 sm (Atm; reg; îf paiangen) Diafragmă. 11 sm (Bot; reg) Chica-voinicului (Nigella damascena). 12 sf (Bot; reg; îf paiangină) Vițelar (Anthoxanthum odoratum).
80. [MDA2] păianjene sm vz păianjen
81. [MDA2] păianjin sm vz păianjen
82. [MDA2] păianjine sm vz păianjen
83. [MDA2] păiejin sm vz păianjen
84. [MDA2] păiejine sm vz păianjen
85. [MDA2] păienjeni v [At: COD. VOR. 104/24 / V: (reg) paingini, pain~, painjini, păijini, păingăni, păingini, păin~, păinjini, pănjini / Pzi: ~nesc / E: păianjen] 1-2 vri (D. ochi) A avea senzația că se acoperă sau este acoperit cu o pânză de păianjen, cu un fel de ceață, de negură, care împiedică claritatea vederii. 3-4 vri (Pex) A (se) vedea neclar, ca prin ceață, din cauza unei boli, a unei emoții, a oboselii etc. Si: a (se) împăienjeni. 5 vtf A tulbura vederea cuiva. 6 vi (Trs; îf pănjini) A se transforma în păianjen (1).
86. [MDA2] păienjin sm vz păianjen
87. [MDA2] păingăn sm vz păianjen
88. [MDA2] păingăni v vz păienjeni
89. [MDA2] păingin sm vz păianjen
90. [MDA2] păingini v vz păienjeni
91. [MDA2] păinjâne sm vz păianjen
92. [MDA2] păinjen sm vz păianjen
93. [MDA2] păinjeni v vz păienjeni
94. [MDA2] păinjin sm vz păianjen
95. [MDA2] păinjini v vz păienjeni
96. [MDA2] păinjini v vz păienjeni
97. [MDA2] pănjini v vz păienjeni
98. [MDA2] păunjăn sm vz păianjen
99. [MDA2] păunjen sm vz păianjen
100. [MDA2] poiajen sm vz păianjen
101. [MDA2] poiajin sm vz păianjen
102. [MDA2] poianjin sm vz păianjen
103. [MDA2] poiejin sm vz păianjen
104. [MDA2] poiejine sm vz păianjen
105. [MDA2] poienje sm vz păianjen
106. [MDA2] spaiejine[1] sm vz păianjen
107. [CADE] ÎMPĂIENJENI, ÎMPĂI(E)JENI (-enesc), ‼ ÎMPĂI(E)NJENA (-enez) vb. tr. și refl. 1 A (i se) acoperi ochii cu o ceață (ca și cu o pînză de păianjen), a turbura vederea: o ceață întunecoasă îi împăienjează ochii (DLVR.); am simțit că mi se împăienjează ochii și mi-a turburat văzul (ISP.); a treia zi începe fața omului a se strica și a se împăienjena (PRV.-MB.); ochii mi se împăienjenesc și mă dor de atîta lumină (VLAH.) ¶ 2 A face să nu se mai distingă bine: seara începea să împăienjenescă dulce formele din valea Podenilor (CAR.).
108. [DEX '98] PĂIANJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiajen, paiajen, painjen, paingăn, păinjen, s. m.] – Din sl. *pajončina. Cf. bg. Pajašina.
109. [DLRLC] ÎMPĂIEJENI vb. IV v. împăienjeni.
110. [DLRLC] ÎMPĂIENJENI, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjini (CARAGIALE, O. I 289), împăiejeni (ODOBESCU, S. II 431), împăinjeni (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejena (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, paingini (ALECSANDRI, P. P. 74), painjeni (EMINESCU, N. 42), păinjeni (EMINESCU, O. I 98), păinjini (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păingini (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.
111. [DLRLC] PAIAJEN s. m. v. păianjen.
112. [DLRLC] PAIANGĂN s. m. v. păianjen.
113. [DLRLC] PAING s. m. v. păianjen.
114. [DLRLC] PAINGIN s. m. v. păianjen.
115. [DLRLC] PAINJĂN s. m. v. păianjen.
116. [DLRLC] PAINJENI vb. IV v. împăienjeni.
117. [DLRLC] PĂIAJEN s. m. v. păianjen.
118. [DLRLC] PĂINGIN s. m. v. păianjen.
119. [DLRLC] PĂINGINI vb. IV v. împăienjeni.
120. [DLRLC] PĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.
121. [DLRLC] PĂINJIN s. m. v. păianjen.
122. [DLRLC] PĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.
123. [DLRM] ÎMPĂIEJENI vb. IV. v. împăienjeni.
124. [DLRM] PĂINGIN s. m. v. păianjen.
125. [DCR2] păianjen s. m. ◊ „În domeniul spionajului, operativii de la contrainformații sunt deseori numiți «păianjeni» din cauza plaselor pe care le țes.” ◊ Rev. 22 13/94 p. 8 (DEX – alte sensuri)
126. [Șăineanu, ed. VI] împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].
127. [Șăineanu, ed. VI] paingăn m. Mold. păiajen: sunt prins de acest paingăn în desele-i rețele AL. [Dela paing = slav. PAÕKŬ; v. păiajen].
128. [Șăineanu, ed. VI] păiajen m. insectă fără aripi, cu picioare multe, își țese o pânză subțire ca locuință si se nutrește cu insecte mai mici, ce le prinde prin pânza lucrată de dânsa. [Bulg. PAIŬJINU (din slav. PAOKŬ; v. paingăn)].
129. [Șăineanu, ed. VI] păinjinì v. Mold. 1. a acoperi cu păiajeni: păreți păinjiniți; 2. fig. a se acoperi cu o ceață: o negură ochii ’mi păinjini NEGR.
130. [Scriban] împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc.
131. [Scriban] paíng (Con. 251), paíngăn (nord), painjin (sud), păĭánjen (Munt. Olt.) și păiájen (Munt. vest) m. (bg. paing, paenk și paĭuk, d. vsl. paonkŭ și paĭonkŭ, painjin, paĭončina, bg. paĭužina, pînză de painjin; sîrb. pauk, ung. pank și pok). Un arahnid care are opt picĭoare și pînă la opt ochĭ și care se nutrește cu insecte, pe care le prinde într’o plasă pe care o țese cu un fir produs de el (tegenaria domestica și epeira diadéma). Tripitea. – Uniĭ painjinĭ îs marĭ pînă la 3 cm., ĭar în zona tóridă mult maĭ marĭ. Eĭ trăĭesc în scorburĭ saŭ în pămînt; alțiĭ, maĭ micĭ, trăĭesc pin șoproane, podurĭ, case neîngrijite și aĭurea; alțiĭ trăĭesc chear în apă. Rîĭa e cauzată de un arahnid parazit care trăĭește pe supt pele. V. mătase.
132. [Scriban] painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.
133. [Scriban] păĭájen, păĭánjen, V. paing.
134. [DOOM 3] împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, 3 pl. împăienjenesc, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească
135. [DOOM 3] păianjen s. m., pl. păianjeni
136. [DOOM 3] !păienjeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. păienjenește, 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 săpăienjenească
137. [DOOM 2] împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească
138. [DOOM 2] păianjen s. m., pl. păianjeni
139. [DOOM 2] păienjeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 să păienjenească
140. [MDO] împăienjeni
141. [MDO] păianjen
142. [IVO-III] împăienjenesc, -neam 1 imp.
143. [IVO-III] păianjen.
144. [Argou] a face pânze de păianjen expr. (glum. – d. femei) a trece printr-o perioadă îndelungată de abstinență sexuală.
145. [Argou] unde se fut păianjenii expr. (obs. – în fotbal) la vinclu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL