1. [DEX '09] OSTĂȘESC, -EASCĂ, ostășești, adj. De ostaș; militar, milităresc. – Ostaș + suf. -esc.
2. [MDA2] ostășesc, ~ească a [At: KOTZEBUE, U. 10V/14 / V: (înv) osteș~ / Pl: ~ești / E: ostaș + -esc] De ostaș Si: militar, milităresc, (înv) oștenesc.
3. [CADE] OSTĂȘESC adj. 🎖️ De o s t a ș, soldățesc, milităresc.
4. [DLRLC] OSTĂȘESC, -EASCĂ, ostășești, adj. De ostaș; militar, milităresc. La aceste vorbe ceata ostășească Strigă cu poporul: Țepeș să trăiască. BOLINTINEANU, O. 47. Regulamentul recunoscu cele trei părți alcătuitoare unei bune organizări ostășești: armata, miliția și ridicarea gloatelor. BĂLCESCU, O. I 35. Și-am venit cu sidiți ostășești Să străpungem coaste-mpărătești. TEODORESCU, P. P. 119.
5. [Șăineanu, ed. VI] ostășesc a. militar.
6. [Scriban] 1) ostășésc, -eáscă adj. (d. ostaș). De ostaș, militar.
7. [Scriban] 2) ostășésc v. intr. (d. ostaș). Funcționez ca ostaș.
8. [DEX '09] OSTĂȘI, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.
9. [MDA2] ostăși vi [At: LB / Pzi: ~șesc / E: ostaș] (Înv) 1 A se afla în serviciul militar. 2 A duce viață de ostaș. 3 (Pex) A lupta.
10. [MDA2] osteșesc, ~ească a vz ostășesc
11. [CADE] OSTĂȘI (-ășesc) vb. intr. 🎖️ A duce viața de ostaș.
12. [DLRLC] OSTĂȘI, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A fi în serviciul militar, a face armata, a sluji în oaste; a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. Lumea pierduse pînă și aducerea-aminte a unui popor ce ostășise atitea veacuri. BĂLCESCU, O. I 11.
13. [Șăineanu, ed. VI] ostășì v. a servi ca ostaș, a se lupta: un popor ce ostășise atâtea veacuri BĂLC.
14. [DOOM 3] ostășesc adj. m., f. ostășească; pl. m. și f. ostășești
15. [DOOM 2] ostășesc adj. m., f. ostășească; pl. m. și f. ostășești
16. [MDO] ostășesc, f. ostășească
17. [DOOM 3] ostăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășesc, 3 sg. ostășește, imperf. 1 ostășeam; conj. prez. 1 sg. să ostășesc, 3 să ostășească
18. [DOOM 2] ostăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășesc, imperf. 3 sg. ostășea; conj. prez. 3 să ostășească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL