1. [DEX '09] OSTRACISM s. n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atenă, prin care un cetățean, considerat primejdios pentru libertatea și securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuție, ostracizare. – Din fr. ostracisme.
2. [MDA2] ostracism sn [At: MOLNAR, I. XXIII, 8 / V: (înv) ~ațism / S și: ~izm / E: fr ostracisme] 1 Instanță extraordinară în cadrul căreia cetățenii vechii Atene votau exilarea temporară a persoanelor considerate primejdioase pentru libertatea și securitatea publică. 2 Exilare. 3 Persecuție. 4 (Fig) Blamare.
3. [CADE] *OSTRACISM sbst. 🏛 Judecată prin care vechii Atenieni surghiuneau pentru zece ani pe un cetățean pe care-l socoteau primejdios pentru libertățile publice; voturile cetățenilor se scriau pe o scoică ¶ 2 Ⓕ Proscripțiunea unui om, unei doctrine [fr.].
4. [DLRLC] OSTRACISM s. n. Ostracizare. Scriitorii clasici ruși eliberează definitiv pe omul din popor de... ostracism. SADOVEANU, E. 193. Ostracismul acesta nu trebuia pus, cugeta el, decît pe seama faptului că n-avea «carieră». M. I. CARAGIALE, C. 99. Îmi place însă a crede că [articolul oferit Convorbirilor] nu va fi expus la ostracism. ALECSANDRI, S. 46.
5. [DN] OSTRACISM s.n. (În Grecia antică) Alungare, îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică; ostracizare. ♦ (Fig.) Proscriere; exilare, excludere. [< fr. ostracisme, cf. gr. ostrakon – cochilie].
6. [MDN '00] OSTRACISM s. n. 1. (în Grecia antică) îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică. 2. (fig.) proscriere; ostracizare. (< fr. ostracisme)
7. [Șăineanu, ed. VI] ostracism n. 1. judecata prin care Atenienii exilau pentru zece ani pe cetățeni, al căror renume și popularitate puteau deveni un pericol pentru libertate (voturile se scriau pe o scoică, sau ostrakon, de unde și numele); 2. fig. lege, sentiment de excluziune.
8. [MDA2] ostrațism sn vz ostracism
9. [Scriban] *ostracízm n. (vgr. ostrakismós, d. óstrakon, țest, troacă, coajă, scoĭcă, [după obiceĭu de a vota scriind pe o scoĭcă]. V. ostrac). La vechiĭ Grecĭ, judecată pin care poporu, pin vot universal, exila pe zece anĭ un cetățean care părea periculos libertățiĭ publice. Fig. Excludere, proscripțiune. – Obiceĭu ostracizmuluĭ exista maĭ ales la Atena și a fost stabilit după căderea luĭ Pisistrate și a celor doĭ fiĭ aĭ luĭ. Așa aŭ fost exilațĭ succesiv Miltiade, Temistocle, Aristide, Cimone. Această pedeapsă nu era infamantă și nu atrăgea confiscarea averiĭ.
10. [DOOM 3] ostracism s. n.
11. [DOOM 2] ostracism s. n.
12. [IVO-III] ostracism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL