1. [MDA2] ostiar sm [At: DN3 / P: ~ti-ar / Pl: ~i / E: lat ostiarius] (Ant) Portar la romani.
2. [DN] OSTIAR s.m. (La romani) Portar. [Pron. -ti-ar. / < lat. ostiarius].
3. [MDN '00] OSTIAR s. m. (la romani) portar. (< lat. ostiarius)
4. [D.Religios] ostiar, ostiari s. m. Grad bisericesc inferior la vechii creștini și păstrat la catolici, cu originea în timpul persecuțiilor, care arată credincioșilor locul în timpul adunărilor liturgice și închidea sau deschidea ușile bisericilor; (înv.) ușier. – Din gr. ostiaros.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL