1. [DEX '09] ORĂSTICĂ, orăstici, s. f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre; măzăriche neagră (Lathyrus niger și vernus). [Var.: orăștică s. f.] – Et. nec.
2. [MDA2] orăstică sf [At: DDRF / V: (reg) ~ăștică / Pl: ~ici / E: nct] 1-2 Plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, care devin albastre Si: linte-neagră, mazăre-pădureață, mălurici, măzăriche-neagră, măzărichea-cucului, pupezele (Orobus niger și Orobus vernus).
3. [DLRLC] ORĂSTICĂ s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre (Orbus niger); măzăriche-neagră, mălurici, pupezele.
4. [Șăineanu, ed. VI] orăstică f. plantă din fam. leguminoaselor, devine neagră când se usucă (Orobus niger). [Cf. ristic].
5. [DEX '09] ORĂȘTICĂ s. f. v. orăstică.
6. [MDA2] orăștică sf vz orăstică
7. [CADE] ORĂȘTICĂ, ORĂSTICĂ sf. 🌿 1 Plantă cu flori roșii-purpurii, la urmă albastre, foarte rar albe, dispuse în ciorchini de 4-8 flori; planta întreagă devine neagră, cînd se usucă; numită, după regiuni, și „linte-neagră”, „mălurici” „măzărica-cucului”, etc. (Orobus niger) (🖼 3449) ¶ 2 – MĂLURICI 1 ¶ 3 = PUPEGIOARE.
8. [Scriban] oráșniță și oréșniță f., pl. e, și orăstică f., pl. icĭ și ele (rudă cu bg. orieh, nucă, orĭešak, nucet, orĭeško, alună; rus. orieh, alună, orĭesĭna, alun, orĭešnik, aluniș, orĭ cu rut. horóh, dim. horošók, mazăre. P. orăstică, cp. cu ristic). Un gen de plante leguminoase papilionacee dintre care o varietate are o rizomă care, la punctele de ramificațiune, face niște tubércule comestibile marĭ cît alunele (órobus [saŭ láthyrus] niger, tuberosus ș. a.). – Se numește și bobușor, fasolică, măzăriche și pupăză. V. alunele.
9. [DOOM 3] orăstică s. f., g.-d. art. orăsticii; pl. orăstici
10. [DOOM 2] orăstică s. f., g.-d. art. orăsticii; pl. orăstici
11. [DER] orăstică (orăstici), s. f. – Plantă leguminoasă (Orobus niger). – Var. orăștină, orășniță, oreșniță. Sb. orašiti „a produce rădăcini cu tuberculi”, cf. sb. orašica, din sl. orechu „nucă” (Tiktin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL