Definiție și ce înseamnă orobus

1. [MDA2] mălurici ssp [At: PANȚU, PL. / E: mălură + -ici] (Reg) 1 Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii dispuse în racem și cu fructul ca o păstaie care, la maturitate, are culoarea brună Si: măzărichea-cucului, orăstică (Orobus variegatus). 2 Orăstică (Orobus niger).

2. [DEX '98] MĂLURICI s. m. pl. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii și cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună (Orobus variegatus). – Mălură + suf. -ici.

3. [DEX '98] ORĂSTICĂ, orăstici, s. f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre; măzăriche neagră (Lathyrus niger și vernus). [Var.: orăștică s. f.] – Et. nec.

4. [DEX '98] PUPĂZĂ, pupeze, s. f. 1. Pasăre insectivoră migratoare, cu penaj pestriț, cu ciocul lung și curbat și cu o creastă de pene mari, portocalii, în vârful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupăza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i cânta (cuiva) pupăza = a-i merge rău, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoană flecară. ♦ Femeie îmbrăcată sau fardată strident; p. ext. femeie de moravuri ușoare. 3. (Reg.) Colac (în formă de pasăre sau de cuib de pasăre). ◊ Expr. Colac peste pupăză sau pupăză peste colac, se spune când peste un necaz deja existent vine altul (și mai mare). – Cf. alb. pupëzë.

5. [DFL] Lathyrus laevigatus (Waldst. et Kit.) Fritsch [syn. L. luteus (L.) Peterm.; Orobus luteus L.]. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene-aurii la început apoi galbene-brunii, 3-12 în racem. Frunze cu 4-5 perechi de foliole, mari, ovat-ascuțite, verzi-mat pe partea superioară, glabre, verzi-Cenușii pe cea inferioară, păroase. Pețiol terminat cu o aristă. Plantă înaltă pînă la 0,65 m.

6. [DFL] Lathyrus niger (L.) Bernh., (syn. Orobus niger L.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori purpurii pînă la maro-închis, dispuse în raceme, 3-10 flori. Frunze cu 4-5 perechi de foliole eliptice, lungi de 2--4 cm, verzi- închis, pe partea, inferioară verzi-albăstrui, margini glabre. Tulpină muchiată, ramificată, nearipată.

7. [DGS] mălurici s.m. pl. (bot.) 1 Orobus variegatus; <reg.> măzărichea-cucului (v. măzăriche), orăstică. 2 (reg.) v. Orăstică (Lathyrus niger și Lathyrus vernus).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ORNITORINC, ornitorinci, s. m. Mamifer primitiv semiacvatic din Australia, cu gura în […]
1. [DEX '09] ORNITOZĂ, ornitoze, s. f. Boală infecțioasă întâlnită la păsări și transmisibilă la […]
1. [DEX '09] OROARE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust, de […]
1. [MDA2] verigel sm [At: BRANDZA, FL. 162 / V: ~ițel / Pl: ~ei / […]
[DE] OROFARÍNGE (< fr., engl.) s. n. Porțiunea medie, bucală, a faringelui, delimitată sus de […]
1. [MDA2] oroganie sf [At: I. CR. IV, 251 / Pl: ~ii / E: nct] […]
1. [DEX '09] OROGENETIC, -Ă, orogenetici, -ce, adj. Orogenic. – Din orogeneză (după genetic). 2. […]
1. [DEX '09] OROGENIC, -Ă, orogenici, -ce, adj. Care se referă la orogeneză, care este […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro