1. [DEX '09] OROGENETIC, -Ă, orogenetici, -ce, adj. Orogenic. – Din orogeneză (după genetic).
2. [MDA2] orogenetic, ~ă a [At: DL / Pl: ~ici, ~ice / E: orogeneză] Orogenic.
3. [DLRLC] OROGENETIC, -Ă, orogeneiici, -e, adj. Orogenic.
4. [DN] OROGENETIC, -Ă adj. Orogenic. [Cf. germ. orogenetisch].
5. [MDN '00] OROGENETIC, -Ă adj. referitor la orogeneză; orogenic. (< germ. orogenetisch)
6. [DOOM 3] orogenetic adj. m., pl. orogenetici; f. orogenetică, pl. orogenetice
7. [DOOM 2] orogenetic adj. m., pl. orogenetici; f. orogenetică, pl. orogenetice
8. [DETS] ORO- „munte, montan, alpin”. ◊ gr. oros „munte” > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. □ ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe munți; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegetație) adaptat la condițiile aspre ale munților înalți; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vastă a scoarței terestre în care s-au produs puternice mișcări tectonice, ducînd la apariția unui lanț muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea munților; sin. orogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lanțurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramură a geologiei care studiază formarea lanțurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configurației munților; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază apele și relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textură grosieră.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL