1. [DEX '09] GRECO-ORIENTAL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.
2. [DEX '09] ORIENTAL, -Ă, orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația unei țări din Orient sau este originară de acolo; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din lat. orientalis, fr. oriental.
3. [MDA2] extrem-oriental, ~ă a [At: LOVINESCU, C. VII 134 / Pl: ~i, ~e / E: fr extrem-oriental] 1 Care aparține Extremului (17)-Orient. 2 Specific Extremului (17)-Orient. 3 Care provine din Extremul (17)-Orient. 4 Care se referă la Extremul (17)-Orient.
4. [MDA2] greco-oriental, ~ă smf, a [At: DA / P: ~ri-en~ / Pl: ~i, ~e / E: grec + oriental] 1-2 smf, a (Persoană) care a aderat la religia ortodoxă. 3 a (D. culte religioase) Care ține de Biserica ortodoxă Si: ortodox, (rar) greco-răsăritean.
5. [MDA2] oriental, ~ă [At: DIARIU (1817), 107/17 / V: (nob) orion~ sm / P: ~ri-en~ / Pl: ~i, ~e / E: lat orientalis, fr oriental] 1-2 a Care aparține (estului Europei sau) Asiei Si: estic, răsăritean, (înv) orientalicesc (1-2). 3-4 a Specific (estului Europei sau) Asiei Si: estic, răsăritean, (înv) orientalicesc (3-4). 5-6 a Referitor la (estul Europei sau) la Asia Si: estic, răsăritean, (înv) orientalicesc (5-6). 7-10 smf, a (Persoană) (din estul Europei sau) din Asia Si: estic, răsăritean. 11 a (Prc) Turcesc. 12 sm (Prc) Turc. 13-14 smp Popoare (din estul Europei sau) din Asia Si: estic, răsăritean.
6. [MDA2] oriontal sm vz oriental
7. [CADE] * GRECO-, întrebuințat în compoziție cu alte cuvinte, cu înțelesul de grecesc: ~-CATOLIC (adj. și sm.), unit (cu Roma), care recunoaște autoritatea papei; ~-ORIENTAL (adj. și sm.), care se ține de religia ortodoxă răsăriteană; ~-LATIN, care ține de limba grecească și de cea latină; ~-ROMAN, comun Grecilor și Romanilor.
8. [CADE] *ORIENTAL l. adj. 🌍 Răsăritean, de răsărit; limbi ~e, limbile din Asia. II. ORIENTALI sm. pl. Popoarele din Asia, în spec. Turcii, Persanii, Arabii [fr. < lat.].
9. [DEX '98] ORIENTAL, -Ă, orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din Orient; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din lat. orientalis, fr. oriental.
10. [DLRLC] GRECO-ORIENTAL, -Ă, greco-orientali, -e, adj. (Transilv., rar) Care ține de religia ortodoxă.
11. [DLRLC] ORIENTAL, -Ă, orientali, -e, adj. Care aparține orientului; propriu, caracteristic orientului; din sau de la răsărit, (în special din țările Asiei, apropiate de Europa); răsăritean; (prin restricție) turcesc. Fumegare subțire de miresme orientale. VORNIC, P. 141. Mulți priveau cu mirare la chipul lui exotic de patriarh oriental. BART, E. 310. Toate darurile firei sînt în zona orientală. NEGRUZZI, S. II 130. ◊ (Substantivat) Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din orient; (prin restricție) turc. Se așeză pe nisip, potrivindu-și dunga pantalonilor și încrucișînd picioarele ca orientalii. C. PETRESCU, Î. II 257.
12. [DN] ORIENTAL, -Ă adj. Care aparține Orientului, propriu Orientului; răsăritean. // s.m. și f. Locuitor al unei țări din Orient; (p. restr.) turc. [Cf. fr. oriental, lat. orientalis].
13. [MDN '00] GRECO-ORIENTAL, -Ă adj. care aparține confesiunii ortodoxe. (< grec + oriental)
14. [MDN '00] ORIENTAL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al unei țări din Orient; răsăritean, estic. II. adj. caracteristic Orientului. (< fr. oriental, lat. orientalis)
15. [Șăineanu, ed. VI] greco-oriental a. și m. ortodox.
16. [Șăineanu, ed. VI] India f. sau Indiile orientale, nume dat la două peninsule, ale Aziei meridionale despărțite prin golful Bengal: Industan și Indo-China (Indian); 2. Indiile occidentale, vechiul nume al Americei; 3. Indiile neerlandeze, posesiunile olandeze în Oceania: 48 mil. loc.
17. [Șăineanu, ed. VI] oriental a. care e înspre orient, ce ține de orient. ║ m. pl. orientali, popoarele din Azia cele mai învecinate cu noi: Turci, Persani, Arabi.
18. [Șăineanu, ed. VI] Prusia f. Stat al republicei germane cu o populațiune de 36 mil. loc. și cu cap. Berlin. ║ Prusia occidentală, provincie a Prusiei (redusă prin tractatul din Versailles): 327.000 loc. cu cap. Danzig. ║ Prusia orientală, fostă provincie a Prusiei, aparține azi Poloniei: 2.290.000 loc. cu cap. Koenigsberg. ║ Prusia Renană, provincie a Prusiei pe Rin: 6.760.000 loc. cu cap. Coblenz. (Prusian).
19. [DOOM 3] greco-oriental (desp. -ri-en-) adj. m., s. m., pl. greco-orientali; adj. f., s. f. greco-orientală, pl. greco-orientale
20. [DOOM 3] oriental (desp. -ri-en-) adj. m., s. m., pl. orientali; adj. f., s. f. orientală, pl. orientale
21. [DOOM 2] greco-oriental (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. greco-orientali; adj. f., s. f. greco-orientală, pl. greco-orientale
22. [DOOM 2] oriental (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. orientali; adj. f., s. f. orientală, pl. orientale
23. [DE] COMPANIA INDIILOR ORIENTALE 1. Companie comercială engleză, întemeiată în 1600 de un grup de negustori londonezi pentru comerțul cu India, SE Asiei și China. A avut un rol hotărîtor în expansiunea colonială britanică în această parte a lumii; și-a încetat activitatea în 1858. 2. Companie comercială olandeză, întemeiată în 1602; a avut un rol în crearea imp. colonial olandez; și-a încetat activitatea în 1798. 3. Companie comercială franceză, întemeiată în 1664 și organizată din inițiativa lui Colbert în scopul instituirii monopolului francez asupra comerțului cu India; în 1719 a fuzionat cu Compania Occidentală, întemeiată de John Law. Și-a încetat activitatea în 1794.
24. [DE] POARTA ORIENTALĂ, pas de joasă altitudine (540 m), situat pe cumpăna de ape dintre bazinul râului Timiș și cel al Cernei, în culoarul Timiș-Cerna, în arealul com. Domașnea, jud. Caraș-Severin. Străbătut de o cale ferată, care fac legătura între Orșova și Caransebeș. Cunoscut și sub numele de pasul Domașnea.
25. [DFL] Arum orientale M. Bieb. Specie care înflorește la mijlocul primăverii. Cilindrul floral, în interior, la bază, alb, buza ovată și purpur-neagră. Inelul format din florile femele este de 2 ori mai mare decît cel mascul. Frunze maronii, lanceolate, sagitate.
26. [DFL] Elaeodendron orientale Jacq. Specie cu frunze (cca 28 cm lungime, 6 mm lățime) opuse, liniare, înguste, puțin dentate, cu nervură centrală viguroasă, roșie, în seră este cultivată numai planta tînără.
27. [DFL] Papaver orientale L. Specie care înflorește primăvara tîrziu – vara devreme, rar toamna. Flori (sepale persistente, păroase, petale roșii-cărămizii, lucioase, cu o maculă neagră la baza fiecăreia, numeroase stamine albăstrui încercuiesc un pistil cu un disc) dispuse cîte una în vîrful unei tulpini păroase, înaltă de 1-1,5 m. Frunze verzi-gri, cca 30 cm lungime, păroase, adînc-divizate în lobi dințați.
28. [DFL] Polygonum orientale Specie originară din India Orientală. Înflorește vara-toamna. Flori roșii, roz, uneori albe (stamine deseori cu 7 antere), dispuse în spice numeroase, cilindrice, pendsente, reunite în panicule terminale și axilare, cu pedunculi lungi. Frunze mari, pețiolate, pubescente, ovate, acuminate. Plantă erbacee, mare, pînă la 3 m înălțime, anuală, cu tulpină viguroasă cu multe noduri, spre vîrf cu ramuri numeroase.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL