1. [DEX '09] ORIENTABIL, -Ă, orientabili, -e, adj. Care poate fi condus, care poate fi orientat. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -bil. Cf. fr. orientable.
2. [MDA2] orientabil, ~ă a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 19 / P: ~ri-en~ / Pl: ~i, ~e / E: orienta + -(a)bil] 1-3 (Liv) Care poate fi orientat (6-8) de cineva.
3. [DN] ORIENTABIL, -Ă adj. Care poate fi orientat. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. orientable].
4. [MDN '00] ORIENTABIL, -Ă adj. care poate fi orientat. (< fr. orientable)
5. [DOOM 3] orientabil (desp. -ri-en-) adj. m., pl. orientabili; f. orientabilă, pl. orientabile
6. [DOOM 2] orientabil (-ri-en-) adj. m., pl. orientabili; f. orientabilă, pl. orientabile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL