1. [MDA2] orbăcăire sf vz orbecăire
2. [DEX '09] ORBĂCĂI vb. IV v. orbecăi.
3. [DEX '09] ORBECĂI, orbecăi, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și încolo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbecăiesc. – Var.: orbăcăi vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.
4. [DEX '09] ORBECĂIRE, orbecăiri, s. f. Faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare. – V. orbecăi.
5. [MDA2] obârcui v vz orbecăi
6. [MDA2] orbăcăi v vz orbecăi
7. [MDA2] orbecăi vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 213v/11 / V: (înv) ~ăni, (pop) ~băcăi, (reg) horbăc~, horboc~, obărc~, obârcui[1], ~bocăi / Pzi: ~esc și orbecăi / E: orbeca + -ăi] A merge nesigur, pipăind lucrurile din jur Si: a bâjbâi, a dibui, (îvr) a orbeca, (reg) a horhăi.
8. [MDA2] orbecăire sf [At: V. ROM. ianuarie 1960, 127 / V: (reg) orbăc~ / Pl: ~ri / E: orbecăi] Bâjbâire.
9. [MDA2] orbecăni v vz orbecăi
10. [MDA2] orbocăi v vz orbecăi[1]
11. [CADE] ORBĂCĂI, ORBECĂI (-ăesc), ORBECA (-ec) vb. intr. A umbla (ca un orb) pipăind în întunerec, a dibui, a bîjbîi; Ⓕ: a umbla în neștire: orbăcăi pînă înnemeri scara (DLVR.): pribegește nu știu decît timp, orbăcăind prin acel bunget de pădure (ISP.); în adîncimile întunecoase ale muntelui, în cari înaintezi orbăcăind (VLAH.); el încrucișa gătejele pe vatră, orbecăind în cotlon, în zorii zilei (DEM.); orbecînd așa prin întunericul nopții, au picat într’o bortă foarte adîncă (sb.) [lat. orbĭcare].
12. [CADE] ORBECA... 👉 ORBĂCĂI...
13. [DEX '98] ORBECĂI, orbecăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și în colo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbecăi. – Var.: orbăcăi vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.
14. [DLRLC] ORBECA vb. I v. orbecăi.
15. [DLRLC] ORBECĂI, orbecăiesc și orbecăi, vb. IV. Intranz. A umbla încoace și încolo pipăind și rătăcind (ca orbii) prin întuneric, a dibui, a bîjbîi. Și-și închipui cum, la ceasul acela, milioane de oameni orbecăiesc prin noroaie grele. CAMILAR, N. I 63. Mergind să orbecăie în tenebrele cartierelor mărginașe. C. PETRESCU, C. V. 280. Tainiți încilcite te scoboară în adîncimile întunecoase ale muntelui, în care înaintezi orbecăind și de la. o vreme pășești tot mai încet, tot mai cu grijă. VLAHUȚĂ, O. AL. I 137. – Variante: orbăcăi (POPA, V. 83, ISPIRESCU, L. 59, POPESCU, B. II 31) vb. IV, orbeca (SBIERA, P. 258) vb. I.
16. [DLRLC] ORBECĂIRE, orbecăiri, s. f. Faptul de a orbecăi; dibuială, bîjbîială, rătăcire.
17. [Șăineanu, ed. VI] orbăcăì v. a umbla pipăind: orbăcăi prin pădure ISP. [V. orbecà].
18. [Scriban] obîrcuĭ și -ĭésc v. intr. (vsl. *o-brŭkati = *brŭkati. V. bîrcîĭ). Buc. Horhăĭ, bojbăĭ, rătăcesc pe drum neștiut orĭ pin întuneric. – Și orbîcîĭ (Olt. ArhO. 1928, 157), (h)orbócăĭ, (h)orbăcăĭ (Munt.), obercăĭ saŭ -ĭésc, orbecăĭesc (Cant.) și urbúguĭ (Serbia). Forma a orbecá (oarbec saŭ orbec), dată de uniĭ, îmi pare fabricată ca să susțină etim. orb. V. díbuĭ.
19. [Scriban] orbăcăĭ și orbécăĭ saŭ -ĭésc, V. obîrcîĭ.
20. [DOOM 3] orbecăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. orbecăi/orbecăiesc[1], 2 sg. orbecăi/orbecăiești, 3 sg. orbecăie/orbecăiește, 3 pl. orbecăie/orbecăiesc, imperf. 1 orbecăiam; conj. prez. 1 sg. să orbecăi/să orbecăiesc, 3 să orbecăie/să orbecăiască
21. [DOOM 3] orbecăire s. f., g.-d. art. orbecăirii; pl. orbecăiri
22. [DOOM 2] !orbecăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. orbecăie/orbecăiește, imperf. 3 sg. orbecăia; conj. prez. 3 să orbecăie/să orbecăiască
23. [DOOM 2] orbecăire s. f., g.-d. art. orbecăirii; pl. orbecăiri
24. [MDO] orbecăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbecăiesc, conj. orbecăiască)
25. [IVO-III] orbecăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL