1. [DEX '09] DIBUIALĂ, dibuieli, s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare făcută de cineva fără experiență. – Dibui + suf. -eală.
2. [MDA2] dibuială sf [At: POLIZU / P: ~bu-ia~ / Pl: ~ieli / E: dibui + -eală] 1-7 Dibuire (1-7). 8 (Fig) Lucrare șovăielnică de începător, care denotă lipsă de experiență, incertitudine.
3. [DEX '98] DIBUIALĂ, dibuieli, s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare de începător, care reflectă lipsa de experiență, căutările (încă neizbutite ale) cuiva. – Dibui + suf. -eală.
4. [DLRLC] DIBUIALĂ, dibuieli, s. f. 1. Dibuire. Serafim deschise o condică îngustă în care își avea însemnările lui și, după multe dibuieli și șușuieli, răspunse. STĂNOIU, C. I. 80. 2. (Rar) Lucrare șovăielnică, de începător. Am trimis revistei «Viața» prima mea dibuială literară... Directorii mi-au răspuns: «Mai încercați». GALACTION, O. I 15.
5. [DOOM 3] dibuială s. f., g.-d. art. dibuielii; pl. dibuieli
6. [DOOM 2] dibuială s. f., g.-d. art. dibuielii; pl. dibuieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL