1. [DEX '09] ORBECARE, orbecări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a orbeca; orbecăire. – V. orbeca.
2. [MDA2] orbecare sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~cări / E: orbeca] (Înv) Bâjbâire.
3. [DEX '09] ORBĂCĂI vb. IV v. orbecăi.
4. [DEX '09] ORBECA, orbec, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A orbecăi. – Din orb2.
5. [DEX '09] ORBECĂI, orbecăi, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și încolo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbecăiesc. – Var.: orbăcăi vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.
6. [MDA2] obârcui v vz orbecăi
7. [MDA2] orbăcăi v vz orbecăi
8. [MDA2] orbeca vi [At: CANTEMIR, IST. 37 / V: (reg) ~bica / Pzi: orbec / E: orb2] (Îrg) A orbecăi.
9. [MDA2] orbecăi vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 213v/11 / V: (înv) ~ăni, (pop) ~băcăi, (reg) horbăc~, horboc~, obărc~, obârcui[1], ~bocăi / Pzi: ~esc și orbecăi / E: orbeca + -ăi] A merge nesigur, pipăind lucrurile din jur Si: a bâjbâi, a dibui, (îvr) a orbeca, (reg) a horhăi.
10. [MDA2] orbecăni v vz orbecăi
11. [MDA2] orbica v vz orbeca
12. [MDA2] orbocăi v vz orbecăi[1]
13. [CADE] ORBĂCĂI, ORBECĂI (-ăesc), ORBECA (-ec) vb. intr. A umbla (ca un orb) pipăind în întunerec, a dibui, a bîjbîi; Ⓕ: a umbla în neștire: orbăcăi pînă înnemeri scara (DLVR.): pribegește nu știu decît timp, orbăcăind prin acel bunget de pădure (ISP.); în adîncimile întunecoase ale muntelui, în cari înaintezi orbăcăind (VLAH.); el încrucișa gătejele pe vatră, orbecăind în cotlon, în zorii zilei (DEM.); orbecînd așa prin întunericul nopții, au picat într’o bortă foarte adîncă (sb.) [lat. orbĭcare].
14. [CADE] ORBECA... 👉 ORBĂCĂI...
15. [DEX '98] ORBECĂI, orbecăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și în colo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbecăi. – Var.: orbăcăi vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.
16. [DLRLC] ORBECA vb. I v. orbecăi.
17. [DLRLC] ORBECĂI, orbecăiesc și orbecăi, vb. IV. Intranz. A umbla încoace și încolo pipăind și rătăcind (ca orbii) prin întuneric, a dibui, a bîjbîi. Și-și închipui cum, la ceasul acela, milioane de oameni orbecăiesc prin noroaie grele. CAMILAR, N. I 63. Mergind să orbecăie în tenebrele cartierelor mărginașe. C. PETRESCU, C. V. 280. Tainiți încilcite te scoboară în adîncimile întunecoase ale muntelui, în care înaintezi orbecăind și de la. o vreme pășești tot mai încet, tot mai cu grijă. VLAHUȚĂ, O. AL. I 137. – Variante: orbăcăi (POPA, V. 83, ISPIRESCU, L. 59, POPESCU, B. II 31) vb. IV, orbeca (SBIERA, P. 258) vb. I.
18. [Șăineanu, ed. VI] orbăcăì v. a umbla pipăind: orbăcăi prin pădure ISP. [V. orbecà].
19. [Șăineanu, ed. VI] orbecà v. a umbla pipăind. [Derivat din orb].
20. [Scriban] obîrcuĭ și -ĭésc v. intr. (vsl. *o-brŭkati = *brŭkati. V. bîrcîĭ). Buc. Horhăĭ, bojbăĭ, rătăcesc pe drum neștiut orĭ pin întuneric. – Și orbîcîĭ (Olt. ArhO. 1928, 157), (h)orbócăĭ, (h)orbăcăĭ (Munt.), obercăĭ saŭ -ĭésc, orbecăĭesc (Cant.) și urbúguĭ (Serbia). Forma a orbecá (oarbec saŭ orbec), dată de uniĭ, îmi pare fabricată ca să susțină etim. orb. V. díbuĭ.
21. [Scriban] orbăcăĭ și orbécăĭ saŭ -ĭésc, V. obîrcîĭ.
22. [DOOM 3] orbecare (înv.) s. f., g.-d. art. orbecării; pl. orbecări
23. [DOOM 2] orbecare (înv.) s. f., g.-d. art. orbecării; pl. orbecări
24. [DOOM 3] orbeca (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. orbec, 2 sg. orbeci, 3 orbecă; conj. prez. 1 sg. să orbec, 3 să orbece
25. [DOOM 3] orbecăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. orbecăi/orbecăiesc[1], 2 sg. orbecăi/orbecăiești, 3 sg. orbecăie/orbecăiește, 3 pl. orbecăie/orbecăiesc, imperf. 1 orbecăiam; conj. prez. 1 sg. să orbecăi/să orbecăiesc, 3 să orbecăie/să orbecăiască
26. [DOOM 2] orbeca (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 orbecă
27. [DOOM 2] !orbecăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. orbecăie/orbecăiește, imperf. 3 sg. orbecăia; conj. prez. 3 să orbecăie/să orbecăiască
28. [MDO] orbecăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbecăiesc, conj. orbecăiască)
29. [IVO-III] orbecăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.
30. [DLRLV] ORBECA vb. (Mold.) A orbecăi. Prin adunările apelor orbecînd, ... țvidra] viată tulburată și neasezată a-și petreace și-au ales. CANTEMIR, IST. Etimologie: orb.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL