1. [MDA2] onestie sfs [At: LĂZĂRESCU, S. 82/27 / Pl: ~ii / E: onest + -ie] (Îvr) Cinste.
2. [DLR - tomul X] ONESTIE s. f. (Învechit, rar) Onestitate. Nu se cumpără așa lesne virtutea unei fete, a unei fete ce are simtimentul onestiei. lazărescu, s. 82/27. Teatrul nostru, privit din punctul de vedere al speculei, oferă antreprizei un folos destul de mare, ca să-și poată împlini cu onestie datoriile luate asupră-i prin contract. filimon, o. ii, 241. – Onest + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL