1. [DEX '09] OCHEADĂ, ocheade, s. f. Privire (semnificativă) aruncată cuiva pe furiș; închidere intenționată a ochilor pentru a atrage atenția asupra celor spuse sau sugerate; semn cu ochiul. – Din ochi2 (după fr. oeillade).
2. [MDA2] ocheadă sf [At: BOLLIAC, O. 158 / V: (reg) ~ată / Pl: ~de / E: ochi2] 1 Privire semnificativă aruncată pe furiș Si: ochire (15). 2 Semn cu ochiul.
3. [DLRLC] OCHEADĂ, ocheade, s. f. Privire (semnificativă) aruncată pe furiș; închidere intenționată a ochilor, pentru a atrage atenția asupra celor spuse sau sugerate; semn cu ochiul. Surîse și el la ocheadele lăcrimoase și comice ale senatorului cu vesta de pichet. C. PETRESCU, A. 372. Cucoana ce se așezase tocmai lîngă el și dinadins îl plictisise cu ocheadele ce i le arunca. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 43. Semnul să fie a mea ocheadă, Și-ndată ștreangul să-i aruncați. BOLLIAC, O. 158.
4. [DN] OCHEADĂ s.f. Aruncătură de ochi (pe furiș, ascunsă); semn făcut cu ochiul. [Pron. -chea-. / cf. fr. oeillade, după ochi].
5. [MDN '00] OCHEADĂ s. f. aruncătură de ochi (pe furiș); semn făcut cu ochiul. (după fr. oeillade)
6. [Scriban] *ocheádă (ea dift.) f., pl. e (d. ochĭ, după fr. oeillade; it. occhiata). Privire semnificativă aruncată pe furiș uneĭ femeĭ din partea unuĭ barbat orĭ invers. – Scris și ochĭadă.
7. [MDA2] ocheată sf vz ocheadă
8. [DOOM 3] ocheadă s. f., g.-d. art. ocheadei; pl. ocheade
9. [DOOM 2] ocheadă s. f., g.-d. art. ocheadei; pl. ocheade
10. [MDO] ocheadă
11. [DLR - tomul X] OCHEADĂ s. f. Privire (semnificativă) aruncată pe furiș; închidere intenționată de obicei a unui ochi pentru a atrage atenția asupra celor spuse sau sugerate; semn cu ochiul. Semnul să fie a mea ocheadă, Și-ndată ștreangul să-i aruncați! bolliac, o. 158. Nu mă las sedus cu una cu două: îmi trebuiește mai mult decît ocheade de ageamiu. caragiale, o. vii, 20. Cînd ocheadele celor doi erau prea bătătoare la ochi, Salvina se ridica și se depărta de masă. agîrbiceanu, a. 164. Surise și el la ocheadele lăcrimoase și comice ale senatorului. c. petrescu, a. 372. Îl plictisise cu ocheadele ce i le arunca. G. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 43. Se coborî în goană, aruncînd în treacăt o ocheadă. teodoreanu, m. ii, 205. Doctorul aruncă o ocheadă bolnavului și una spre odaie. călinescu, e. o. ii, 183. – PI.: ocheade. – Și: ocheată s. f. barCIANU. – De la ochi2, după fr. oeillade.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL