1. [MDA2] obrăzarnic1, ~ă a [At: ALR I, 1552/116 / Pl: ~ici, ~ice / E: obrăzar + -nic] (Reg) Fățarnic.
2. [MDA2] obrăzarnic2, ~ă a vz obrăzalnic
3. [MDA2] obrăzalnic, ~ă a [At: IORGA, S. D. V, 280 / V: (reg) ~arnic / Pl: ~ici, ~ice / E: obraz + -alnic] (Înv) Care e propriu unei persoane Si: personal.
4. [DAR] obrăzarnic, obrăzarnică, obrăzarnici, obrăzarnice, adj. (reg.) fățarnic, cu două fețe.
5. [DLR - tomul X] OBRĂZARNIC1, -Ă adj. (Regional, despre persoane) Cu două fete; fățarnic (Șteiu – Hațeg). cf. ᴀʟʀ I 1552/116. – PI.: obrăzarnici, -e. – Obrăzar + suf. -nic.
6. [DLR - tomul X] OBRĂZARNIC2, -Ă adj. v. obrăzalnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL