1. [DEX '09] OBRINTIRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei, – V. obrinti.
2. [MDA2] obrintire sf [At: CALENDARIU (1814), 184/15 / V: obrân~ / Pl: ~ri / E: obrinti] (Îvp) 1-2 Obrinteală (1-2).
3. [DEX '98] OBRINTIRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei. – V. obrinti.
4. [DEX '09] OBRÂNTI vb. IV v. obrinti.
5. [DEX '09] OBRINTI, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.
6. [MDA2] oblinti v vz obrinti
7. [MDA2] obrânti v vz obrinti
8. [MDA2] obrântire sf vz obrintire
9. [MDA2] obrenti v vz obrinti
10. [MDA2] obrinti [At: CANTEMIR, HR. 314 / V: (reg) obli~, obrân~, obren~, opr~ / Pzi: ~tesc / E: slv обѧтрити] 1-4 vri (Îvp; d. răni, bube) A (se) inflama (din cauza frigului) Si: (reg) a (se) boboti, a (se) cățeli. 5 vt (Reg; nob) A nu lăsa în pace pe cineva Si: a tulbura.
11. [MDA2] oprinti v vz obrinti
12. [CADE] OBRINTI, OBRÎNTI (-tesc) vb. refl. 🩺 A se inflama (vorb. de o rană): obrintindu-i-să un picior, ce avea de săgeată rănit, în calendele lui Avgust au murit (CANT.); cînd ai vre-o bubă, nu e bine să intri în vie, căci se obrintește (GOR.).
13. [DEX '98] OBRINTI, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.
14. [DLRLC] OBRINTI, pers. 3 obrintește, vb. IV. Refl. și intranz. (Popular; despre răni; p. ext. despre corp sau părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. DELAVRANCEA, O. II 33.
15. [Șăineanu, ed. VI] obrintì v. a se inflama, vorbind de răni. [Dintr’un primitiv brănt, inflamațiune = nemț. BRANT].
16. [Scriban] obrintésc (mă) v. refl. (vsl. obentriti. Bern. 1, 269). Mă inflamez, vorbind de bube și rănĭ. V. bobotesc.
17. [DOOM 3] obrintire (pop.) (desp. o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintirii; pl. obrintiri
18. [DOOM 2] obrintire (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintirii; pl. obrintiri
19. [DOOM 3] obrinti (a ~) (pop.) (desp. o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintesc, 3 sg. obrintește, imperf. 1 obrinteam; conj. prez. 1 sg. să obrintesc, 3 să obrintească
20. [DOOM 2] obrinti (a ~) (pop.) (o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintesc, imperf. 3 sg. obrintea; conj. prez. 3 să obrintească
21. [IVO-III] obrintesc, -team 1 imp.
22. [DER] obrinti (obrintesc, obrintit), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație).
23. [DLR - tomul X] OBRINTIRE s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei; obrinteală. Ca să depărtăm obrintirea sau umflarea ugerului... ungem ugerul cu – unt proaspăt nesărat, CALENDARIU (1814), 184/15, cf. POLIZU, LM. Așa s-o sfîrșit Azi de obrintit Obrintirile, Dogoririle. MARIAN , D. 153, cf. PAMFILE, B. 51. – PI.: obrintiri. – Și: obrîntire s. f. DDRF, TEODORESCU, P. P. 392. – v. obrinti.
24. [DLR - tomul X] OBRINTI vb. IV. 1. refl. și intranz. (Învechit și popular, despre bube, răni; p. ext. despre părți ale corpului) A se inflama (mai ales din cauza frigului), agravîndu-se; (regional) a se boboti, a se cățeli. [Dacă] va fi făcut altăceva împotriva ranei au va fi mîncat sau băut și să va fi obrintit.., cela ce l-au rănit nu să va certa ca un ucigătoriu. prav. 88.Obrintindu-i-să un picior ce avea de săgeată rănit,... au murit. cantemir, hr. 314, cf. lb, POLIZU, CIHAC, II, 222, DDRF, ȘĂINEANU, bARcianu. Din umezeala aceasta se obrintește ugerul. ap. tdrg. Babele zic că rana a obrintit. grigoriu-rigo, m. p. i, 131. Piciorul lui Ștefan obrintește. Încheieturile lui sînt prinse. delavrancea, o. ii, 33. Genunchiul ăsta împușcat nu-mi place. A început să obrîntească. stancu, r. a. i, 121. Nu se obrintească, Nici se dogorească Rana de la vînă, Rana de pe mînă. marian, d. i 153. Nu îmbla cu zgaiba prin frig că ți se obrintește. com. liuba. Bubă albă, ...Nu umfla, ...Nu obrinti. mat. folk. 607, cf. șez. vi, 99, FRîNCU-CANDREA, m. 103, GOROVEI, CR. 450, com. din straja – rădăuți. O rană se obrintește atunci cînd îmbli cu dînsa descoperită prin frig sau în apă. com. din zaharești – suceava, cf. GR. s. vi, 241, todoran, gl., alr ii/i mn 62, 4 208, a v 27, vi 26. Rana obrîntindu-se și patima învechindu-se a se vindeca cu nevoie va fi. zanne, p. ii, 685. ◊ tranz. fact. Ferește-te de frig și de foc ca să nu-ți obrintești urechea [rănită], com. din vicovu de jos – RĂDĂUȚI. 2. Tranz. (Regional, neobișnuit) A nu lăsa în pace (pe cineva), a tulbura (Certeze – Sighetul Marmației). cf. GR. s. vii, 80. – prez. ind.: obrintesc. – Și: (regional) obrînti, obrenti (com. din bilca – rădăuți), oblinti (com. din zagra – năsăud, alr ii/i mn 62, 4 208/250, 414), oprinti (alr ii/i mn 62, 4 208/272) vb. IV. – Din v. sl. облѫтрѧти.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL