1. [DEX '09] OBIECTIVITATE s. f. 1. Însușirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepărtinire, imparțialitate. – Din fr. objectivité (după obiectiv).
2. [MDA2] obiectivitate sf [At: MAIORESCU, CR. II, 188 / P: o-biec~ / Pl: ~tăți / E: obiectiv + -itate] 1 Însușire a ceea ce există în mod obiectiv (1). 2 Imparțialitate.
3. [CADE] *OBIECTIVITATE sf. Calitatea a tot ce este obiectiv, a tot ce este afară din noi [fr.].
4. [DLRLC] OBIECTIVITATE s. f. 1. Însușire a ceea ce este obiectiv (1). 2. Imparțialitate, nepărtinire, lipsă de idei preconcepute în aprecierea, în raționamentul cuiva. Mai este încă o categorie foarte mică... dar pe care, pentru interesul obiectivitătii cercetării de față, nu trebuie s-o dăm uitării. CARAGIALE, O. III 219. – Pronunțat: -bi-ec-.
5. [DN] OBIECTIVITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este obiectiv (1). ♦ Nepărtinire, imparțialitate. 2. (Fil.) Categorie a teoriei cunoașterii care desemnează valoarea și adecvarea cunoștințelor la obiectul lor. [Cf. fr. objectivité].
6. [MDN '00] OBIECTIVITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este obiectiv (I,1 ). ◊ nepărtinire, imparțialitate. 2. (fil.) categorie a teoriei cunoașterii, valoarea și adecvarea cunoștințelor la obiectul lor. (< fr. objectivité)
7. [Șăineanu, ed. VI] obiectivitate f. 1. calitatea celor obiective; 2. existența obiectelor în afară de noi.
8. [Scriban] *obĭectivitáte f. (d. obĭectiv). Calitatea de a fi obĭectiv: obĭectivitatea uneĭ judecățĭ, unuĭ judecător.
9. [DOOM 3] obiectivitate (desp. -biec-) s. f., g.-d. art. obiectivității
10. [DOOM 2] obiectivitate (-biec-) s. f., g.-d. art. obiectivității
11. [DE] NOUA OBIECTIVITATE (germ. Neue Sachlichkeit), termen creat în jurul anului 1920 pentru a desemna reacția împotriva expresionismului și interesul acordat reprezentării realiste a subiectului. Cei mai proeminenți reprezentanți ai ei au fost O. Dix și G. Grosz.
12. [DLR - tomul X] OBIECTIVITATE s. f. 1. Însușire a ceea ce există în mod obiectiv (I 1). cf. ȘĂINEANU, BĂRCEANU, ALEXI, W. Trebuie bine înțeleasă noțiunea de obiectivitate a valorii estetice. CONTEMP. 1958, nr. 593, 3/5. 2. Nepărtinire, imparțialitate. Arta dramatică are să expună conflictele, fie tragice, fie comice, între simțirile și acțiunile omenești cu atîta obiectivitate curată încît... să ne poată emoționa, MAIORESCU, CR. II, 188. Mai este o categorie foarte mică... dar pe care, pentru interesul obiectivitătii cercetării de față, nu trebuie s-o dăm uitării, CARAGIALE, O. v, 247. – Obiectiv + suf. -itate, după fr. objectivité.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL