1. [DEX '09] OBERLIHT, oberlihturi, s. n. Deschidere în partea de sus a unei ferestre sau a unei uși, servind la iluminarea sau la aerisirea unei încăperi. ♦ Luminator. [Pr.: obăr-] – Din germ. Oberlicht.
2. [MDA2] oberliht sn [At: SĂGHINESCU, V. 62 / V: (reg) obărlict, obăr~, obârlic, obâr~ / Pl: -uri și (rar) ~e / E: ger Oberlicht] 1 Porțiune dintr-o fereastră sau dintr-o ușă, situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile, având deschidere separată și servind la iluminarea și la aerisirea interiorului unei încăperi. 2 Geam așezat orizontal sau înclinat în tavan, spre a lumina o încăpere întunecoasă. 3 (Reg, îf obârlic) Firidă la sobă.
3. [CADE] *OBERLIHT (pl. -turi) sn. 💒 Geam deasupra canaturilor unei uși sau așezat orizontal în mijlocul unui tavan, spre a lumina o încăpere întunecoasă [germ. O b e r l i c h t].
4. [DEX '98] OBERLIHT, oberlihturi, s. n. Porțiune dintr-o fereastră sau dintr-o ușă situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile și având deschidere separată, servind la iluminarea sau la aerisirea unei încăperi. ♦ Luminator. – Din germ. Oberlicht.
5. [DLRLC] OBERLIHT, oberlihturi, s. n. Porțiune dintr-o fereastră sau dintr-o ușă, situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile, avînd deschidere separată, care servește la iluminarea și la aerisirea interiorului. ♦ Geam așezat orizontal în tavan, spre a lumina o încăpere întunecoasă.
6. [DN] OBERLIHT s.n. Porțiune din partea de sus a unei ferestre sau a unei uși, care are deschidere separată. [< germ. Oberlicht < ober – de sus, Licht – lumină].
7. [MDN '00] OBERLIHT s. n. porțiune din partea de sus a unei ferestre, a unei uși, cu deschidere separată. (< germ. Oberlicht)
8. [MDA2] obărlict sn vz oberliht
9. [MDA2] obărliht sn vz oberliht
10. [MDA2] obârlic sn vz oberliht
11. [MDA2] obârliht sn vz oberliht
12. [DOOM 3] oberliht [er pron. germ. ăr] s. n., pl. oberlihturi
13. [DOOM 2] !oberliht [e pron. ă] s. n., pl. oberlihturi
14. [MDO] oberliht, pl. oberlihturi
15. [DER] oberliht (oberlihturi), s. n. – Ferestruică rotundă. Germ. Oberlicht (Candrea).
16. [DLR - tomul X] OBERLIHT s. n. 1. Porțiune dintr-o fereastră sau dintr-o ușă, situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile și avînd deschidere separată; servește la iluminarea și la aerisirea interiorului unei încăperi. Cf. săghinescu, v, 62, mîndrescu, i. g. 69, cade. ♦ Geam așezat orizontal sau înclinat în tavan, spre a lumina o încăpere întunecoasă, dl, cf. dm, ♦ (Regional, în forma obîrlie) Fereastră sau deschizătură în acoperișul casei, făcută ca să pătrundă lumina și aerul în pod sau ca să iasă fumul (Borca – Borsec). chest. ii 262/213. 2. (Regional, în forma obîrlic) Firidă, ocniță (la sobă). Cf. coman, gl., chest. ii 311/213. – Pl.: oberlihturi și oberlihte. – Și: obărliht, obărlict (mîndrescu, i. g. 69), obîrliht (săghinescu, v. 62), (regional) obîrlic s. n. – Din germ. Oberlicht.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL