1. [DEX '09] ORDINA vb. I v. ordona.
2. [DEX '09] ORDONA, (1) ordon, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a grupa într-un anumit fel; a aranja, a orândui. [Var.: (înv.) ordina vb. I] – Din fr. ordonner.
3. [MDA2] ordina v vz ordona
4. [MDA2] ordini v vz ordona
5. [MDA2] ordona vt [At: (a. 1703) BV I, 453 / V: (înv) ~dina, ~dini[1] / Pzi: (3-5) ordon și (1-2) ~nez / E: fr ordonner, ger ordinieren] 1 A aranja într-o succesiune. 2 A grupa. 3 A da o dispoziție Si: a comanda, a dispune, a porunci. 4 (Înv) A prescrie un medicament, un tratament. 5 (În ritualul bisericii catolice) A hirotonisi.
6. [CADE] *ORDONA (-on) vb. tr. 1 A (o)rîndui, a întocmi, a pune la cale, a dispune: ~ o serbare ¶ 2 ⛪ A hirotoni ¶ 3 A prescrie: medicul i-a ordonat o dietă absolută ¶ 4 A porunci, a da o poruncă [fr.].
7. [DEX '98] ORDONA, (1) ordon, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [Var.: (înv.) ordina vb. I] – Din fr. ordonner.
8. [DLRLC] ORDONA, (1) ordon, (2) ordonez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A da ordin, a porunci, a comanda. Chibrit! Ordonă laconic sergentul șef de post. C. PETRESCU, Î. II 171. Arată-te, apari!... O voiesc, o cer, ordon. MACEDONSKI, O. I 275. 2. A pune în ordine, a rîndui, a aranja, a grupa. – Variantă: (1, învechit) ordina (NEGRUZZI, S. I 336) vb. I.
9. [DN] ORDONA vb. I. tr. 1. A porunci, a dispune, a comanda. 2. A orîndui, a aranja, a rîndui. [P.i. ordon și -nez. / < fr. ordonner].
10. [MDN '00] ORDONA vb. tr. 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orândui, a aranja, a rândui. ◊ (mat.) a introduce o relație de ordine pentru elementele unei mulțimi. (< fr. ordonner)
11. [Scriban] *ordón și -éz, a -á v. tr. (fr. ordonner, d. lat. ordĭnare. – El ordonă; să ordone. V. sub-ordonez). Așez, aranjez, rînduĭesc: îmĭ ordonez hîrtiile. Poruncesc, comand, daŭ ordin: a ordona să se facă. Prescriŭ, ordonanțez un remediŭ unuĭ bolnav: medicu a ordonat să bea lapte. Confer un ordin, sacrez (la catolicĭ): a ordona un preut.
12. [DOOM 3] ordona2 (a ~) (a pune în ordine) vb., ind. prez. 1 sg. ordonez, 3 ordonează; conj. prez. 1 sg. să ordonez, 3 să ordoneze
13. [DOOM 2] ordona2 (a ~) (a așeza în ordine) vb., ind. prez. 3 ordonează
14. [DE] ORDÓÑEZ, Bartolomé (c. 1490-1520), sculptor spaniol. Primul spaniol care a înțeles sensurile renascentiste și le-a adaptat la tradițiile Spaniei (monumentul funerar al reginei Ioana Nebuna și al lui Filip cel Frumos din capela regală din Granada); sculptură în lemn („Povestea Sf. Eulalia”).
15. [DE] ORDONEZ, Carlo d’ (1734-1786), compozitor austriac. Funcționar în guvernul de la Viena. Autor de simfonii (78) în maniera lui Haydn, menuete, cvartete de coarde, trio-uri ș.a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL